Şabloane, tipare, standarde
1:1 ♦ Ce este tiparul sau şablonul? Este ceva care nu permite depasirea anumitor limite. Tot asa se intâmpla si in domeniul credintei.
Dupa prima denominatiune au aparut ramificatiile. Fiecare din ele sustin un anumit punct de vedere, considerând ca acesta este edificator pentru mântuire.
1:2 ♦ Puterea conservatoare insista asupra modelului de credinta proprie, refuzând sa inteleaga ca deja este depasit. Daca au aparut noi descoperiri din Scripura, ele sânt frînate, opturate, marginalizate. Pâna când? Pâna ce conservatorismul se va prabusi in el insusi. Acum este vremea sfârsitului si nimeni, si nimic, nu poate opri iesirea la iveala a noilor descoperiri, oricât de apriga ar fi impotrivirea.
1:3 ♦ Cât a rezistat cenzura comunista? Doar atât cât a fost vremea ei. Acum este ingenuncheata. Daca mai sânt unele reminiscente ce se manifesta pe ici pe colo, nu inseamna ca vor mai avea si sorti de izbânda.
Cenzura religioasa a facut ca nu oricine sa aiba acces la Sulurile Sfinte. Acum oricine poate primi chiar in dar o Biblie, nu numaidecât S-o si cumpere. Dar noile descoperiri inca mai sânt tinute sub observatie atenta, ca nu cumva sa darâme ce s-a cladit de atâtea viacuri, de conservatorism traditional. Pâna când? Pâna acum când este vremea sfârsitului. N-are cum sa depaseasca aceasta vreme.
1:4 ♦ Cuvântul Domnului spune: „Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mântuit, si anume oricine va fi gasit scris in Carte (Atentie! nu cine va fi gasit scris pe pamânt –Ieremia 17:13b) Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte, si pecetluieste cartea, pâna la vremea sfârsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste” (Daniel 12:1-4).
1:5 ♦„Du-te Daniele caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pâna la vremea sfirsitului. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul si nici unul din cei rai nu vor intelege, dar cei priceputi vor intelege” (Daniel 12:9-10).
1:6 ♦ Cine sânt cei rai? Sânt cei ce se abat de la Domnul, si vor fi scrisi pe pamânt. Daca Domnul a zis ca doar pâna la vremea sfirsitului vor fi ascunse cuvintele Lui, nu are cum sa nu se implineasca. Asta inseamna ca ce a aflat Daniel atunci, trebuie sa iasa la iveala acum. Deja se observa activitate crestina iesita de sub incidenta tiparelor si sabloanelor traditionale.
1:7 ♦ Schimbarea mentalitatilor este inevitabila, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Cunostinta a crescut. Cuvântul s-a facut de cunoscut prin tot felul de mijloace. Calvin, Wasley, Tertulian, Irineu, si altii ca ei, pot fi combatuti de catre cei luminati, macar ca vor mai fi sustinuti de conservatori. Astfel ca pe lânga cei care vor face raul si care nu inteleg, vor fi si multi curatiti, albiti si lamuriti, si vor fi si priceputi care vor intelege. Asa S-a exprimat Domnul, si asa trebuie sa fie.
1:8 ♦ Asa cum Legea are un sfârsit (Romani 10:4), tot asa si conservatorismul are un sfârsit. Orice inceput trebuie sa aiba si un sfârsit.
Daca lumea are atât inceput, cât si sfârsit, cum n-or avea si lucrurile din lume aceleasi limite?
1:9 ♦ Pâna acum s-a crezut in liberul arbitru al omului, ceea ce îi conferea omului ideea ca are posibilitatea sa aleaga intre bine si rau.
Pomul cunostintei din care a gustat omul prin amagire, i-a oferit acestuia posibilitatea sa cunoasca atât binele cât si raul. Aceasta cunoastere (cunostinta) tocmai a crescut in lume.
1:10 ♦ Poporului Său, Domnul nu i-a oferit doua alternative din care sa aleaga doar binele. Domnul zice: „Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul (Deuter.30:15) ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvintarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si saminta ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultând de glasul Lui, si lipindu-te de EL; caci de aceasta atârna viata ta si lungimea zilelor tale” (Deuter.30:19-20).
1:11 ♦ Dintre toate cele insirate precum: -viata, binele, moartea, raul, binecuvintarea, blestemul, Domnul a zis sa alegem doar Viata. Cine este Viata? Este Domnul (Ioan 11:25 14:6). Dar trebuia sa le cunoastem si pe celelalte. Si mai trebuie sa ascultam de glasul Lui si sa ne lipim de EL. Iar daca EL a pus sfirsit Legii nu putea sa spuna ca sa mai ascultam si de lege.
1:12 ♦„Nu s-a dat nici o Lege care sa poata da Viata si Neprihanirea,, (Galateni 3:21). Acest verset este scris in Biblie si nu i s-a dat importanta cuvenita. Dar el macar ca era/este la vedere, scris la locul lui, nu trebuia sa fie bagat in seama prea curând. El trebuia sa ramâna ascuns, macar ca era vizibil.
„Lucrurile ascunse sânt ale Domnului, iar lucrurile descoperite sânt ale noastre si ale copiilor nostri” (Deuter.29:29).
1:13 ♦ Daca privim la Avraam vedem ca Domnul i-a zis: „Eu sânt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla inaintea mea si fii fara prihana. Te voi inmulti nespus de mult” (Gen.17:1-7). Nu este scris nicaieri ca Avraam ar fi cerut Domnului sa-l socoteasca neprihanit, si nici sa-l inmulteasca. Avraam nici nu stia ca urmeaza sa fie inmultit, si nici ca avea sa fie socotit neprihanit fara faptele legii. El doar a crezut.
„Avraam a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire” (Gen.15:16 Romani 4:3).
1:14 ♦ Domnul nu i-a recomandat sa faca faptele legii ca sa-l socoteasca astfel neprihanit. Si nici nu i-a zis sa se straduiasca cu de la el putere sa fie fara prihana. I-a zis scurt si la obiect: „Fii fara prihana” si cuvântul Domnului trebuia sa se implineasca. Puterea de a fi fara prihana nu a avut-o din proprie initiativa. Aceasta putere de a fi neprihanit, fara propriile stradanii, i-a fost data de Domnul prin rostirea expresiei respective.
1:15 ♦ Odata ce Domnul rosteste Cuvântul, acesta iese din gura Lui, cu tot cu puterea de implinire. Avraam, prin stradaniile proprii n-ar fi ajuns niciodata sa fie neprihanit, si nici inmultit atât de mult.
Avraam n-a trebuit sa respecte nici un tipar, nici un sablon, nici standarde de comportament si etica. El doar a crezut. Si a fost suficient.
2
2:1 ♦ Vamesii si curvele ajung in Imparatia lui Dumnezeu (Matei 21:31-32), nu pentru ca faptele lor sânt impecabile, si nici ca s-ar fi straduit vre-odata sa faca faptele legii, ci pentru ca au crezut, si pentru ca asa a zis Domnul. Si daca Domnul a zis asa, nu se poate sa nu se implineasca.
2:2 ♦ Deasemeni daca Dumnezeu face ca sa rasara soarele Său peste cei răi si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti (Matei 5:45), vedem ca doar ucenicilor le zice: „Voi fiti desavârsiti, dupa cum si Tatal vostru ceresc este desavârsit” (Matei 5:48). Deci de ploaie si de soare se bucura atât cei buni cât si cei rai, fara ca sa faca nici unii din ei vre-un efort deosebit. Ei au parte de soare si de ploaie nu pentru ca fac cereri prin rugaciuni, ci pentru ca asa vrea Domnul.
2:3 ♦ In schimb, ucenicilor alesi de EL, le confera un privilegiu aparte (Voi fiti desavirsiti). Domnul nu le-a zis: „Voi straduiti-va sa fiti desavârsiti asa cum este Tatal vostru din ceruri” si nici nu le-a zis: „Comportati-va de asa maniera si faceti faptele legii ca sa deveniti desavârsiti” EL le-a zis doar atât: „Voi fiti desavirsiti” adaugând si modelul de desavârsire, si anume: „dupa cum si Tatal vostru ceresc este desavârsit”.
2:4 ♦ Deci ucenicii aveau de tata chiar pe Dumnezeu si ei nici macar nu stiau. Pai daca Tatal lor era chiar Dumnezeu care este desavârsit, nici ei nu puteau sa fie altfel decât tot desavârsiti.
Ce-nseamna a fi desavârsit? Perfectiune totală. Nici un ucenic nu a fost bolnav sau sa prezinte vre-un handicap. Ei erau doar saraci, dar erau intregi si sanatosi, inclusiv si din punct de vedere mintal.
2:5 ♦ Si pentru ca Domnul a fost cu ei, au avut si privilegiul de a cunoaste tot ce cunostea si Domnul. Nu mai era nici o deosebire dintre ei si Domnul. Ei puteau sa scoata si draci, puteau sa si vindece, puteau sa si invieze. Domnul n-a fost niciodata bolnav, macar ca a purtat toate boalele noastre. Si nici pe vre-unul din ei nu i-a vindecat, pentru ca toti erau sanatosi. Asa ca ucenicii erau desavârsiti pentru ca asa suna Cuvântul Domnului rostit catre ei, nicidecum pentru ca ei ar fi avut vre-un merit deosebit.
2:6 ♦ Ei doar au fost gasiti vrednici ca sa aiba parte de perfectiunea Tatalui din ceruri. Si ei erau desavârsiti la Cuvântul Domnului, nicidecum din propria lor initiativa, si nici pentru ca ar fi fost educati in acest sens. Domnul i-a ales ca sa fie desavârsiti, fara sa-i intrebe daca erau deacord sau nu. Ei s-au pomenit desavârsiti, cu toate ca nu-si imaginasera vre-odata ca vor ajunge la perfectiune. Ei au primit desavârsirea în dar. Un cadou extraordinar.
2:7 ♦ La fel l-i s-a-ntâmplat si cu darul Duhului Sfânt. Ca sa fie pe deplin desavârsiti, trebuia sa salaşluiasca in ei si Duhul Sfânt al Tatalui ceresc. Dar ei din proprie initiativa nu-L puteau avea. Ei doar s-au pomenit că Domnul sufla către ei ca să-i umple cu Duh Sfânt zicându-le „Luaţi Duh Sfânt”. Ei doar se adunaseră in camera de sus, asigurindu-se ca usile erau incuiate, de frica Iudeilor. Ei nu mai sperau sa-l mai vada pe Domnul, si deaceea nici nu-L asteptau. Iata de ce nu-L asteptau.
2:8 ♦ Domnul o indeamna pe Maria Magdalina: „Du-te la fratii Mei si spune-le ca Mă sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu, si Dumnezeul vostru. Maria Magdalena s-a dus, si a vestit ucenicilor ca a vazut pe Domnul, si ca i-a spus aceste lucruri” (Ioan 20:17-18). In alta Evanghelie este scris ca ei IL asteptau pe Domnul, asa dupa cum le poruncise, in Galilea (Matei 28:16).
2:9 ♦ Important este ca Domnul a venit in mijlocul lor si le-a zis: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si eu pe voi. Dupa aceste vorbe a suflat peste ei, si le-a zis: Luati Duh Sfânt!” (Ioan 20:21-22). N-am gasit scris nicăieri in Biblie ca ei ar fi refuzat acest cadou, si nici ca ar fi staruit in rugaciune pentru ca sa-L primeasca. Ei doar s-au pomenit ca erau umpluti cu Duh Sfânt, fara sa faca nici un efort pentru aceasta. Ei n-au trebuit sa indeplineasca nici o conditie, nici macar aceea din Luca 11:13, ca sa-L capete.
2:10 ♦ Duhul Tatalui lor din ceruri, trebuia sa fie in ei ca sa fie pe deplin desavârsiti asemeni Tatalui. Si L-au primit in dubla masura (Fapte2:3-4). Exact la fel cum Elisei a primit o dubla masura din duhul si puterea lui Ilie (2Regi 2:9-15), cu deosebirea ca Elisei a cerut, iar ucenicii n-au cerut.
Ei au primit o misiune pe care trebuia s-o indeplineasca. Asa cum Domnul Isus a fost trimis in lume, umplut cu Duhul Tatalui (Dumnezeu era in Hristos -2Corinteni 5:19), tot asa trebiua sa fie si ei trimisi in lume umpluti cu Acelesi Duh al Tatalui.
2:11 ♦ Ei erau frati cu EL, si aveau acelasi Tata ceresc. Cum ar fi putut ca tocmai lor sa le lipseasca Duhul Sfânt? Ei trebuia sa continue lucrarile Lui, si fara Duhul Sfânt n-ar fi putut sa le faca. Ei erau oameni ca si ceilalti oameni, facuti dupa aceles tipar, si dupa acelas sablon, dar nu mai aveau cum sa respecte vechile standarde de viata. Ei erau alt fel. Aveau alta calitate, macar ca au fost extrasi din lume. Ei aveau de Tata pe Dumnezeu, si de frate pe Fiul aceluias Dumnezeu.
2:12 ♦ Lor l-i s-a oferit, tot in dar, si puterea de a ierta pacate. „Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute” (Ioan 20:23). Deci si ei erau fii de Dumnezeu. Ei puteau, din acel moment, sa ierte pacate sau sa nu ierte, exact cum facea si fratele lor, Isus.
2:13 ♦ In rugaciunea „Tatal nostru” este specificat: „si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6-12). Aici nu trebuie inteles ca in masura in care noi iertam, tot in aceias masura sa fim si noi iertati. Este vorba de acelas model de iertare cu care urmau sa fie ei inzestrati, sa se manifeste si asupra lor. Domnul Isus este Mielul care a ridicat pacatul lumii (Ioan 1:29). EL a facut-o. EL a oferit in dar, pâna si acest model de iertare. A iertat pacatul tau si al meu, macar ca noi n-am meritat si nici n-am solicitat asa ceva. EL ne-a iertat din dragoste pentru noi, ca sa avem viata.
2:14 ♦ Femeii prinsa in preacurvie, i-a zis: „Nici eu nu te osândesc” (Ioan 8:11). Dar tot EL a avut putere si sa nu ierte. EL le-a zis Fariseilor: „Daca nu credeti ca EU SÂNT, veti muri in pacatele voastre. Am multe de zis despre voi si de osindit in voi” (Ioan 8:24-26).
2:15 ♦ Si Fariseii erau tocmai cei care invatasera o scoala teologica, având acces la Sulurile Sfinte. Tocmai lor, care pretindeau ca sânt slujitorii lui Dumnezeu, nu le ierta pacatele. Domnul avea, si are, multe de osândit in ei. Ei vor muri in pacatele lor pentru ca nu vor sa creada ca acelas Dumnezeu care se recomandase lui Moise, ca fiind „EU SÂNT” (Exod 3:6), era in fata lor si statea de vorba cu ei. Daca Toma, zis Geamanul, a recunoscut in -omul Isus „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), Fariseii n-au vrut sa recunoasca.
2:16 ♦ Si Domnul era/este acelas EU SUNT, ieri, azi si-n veci (Evrei 13:8). EL era/este Lumina lumii (Ioan 8:12). Dumnezeu este Lumina (1Ioan 1:5). Si acelas Domn care a zis despre EL insusi: „Eu sânt Lumina lumii” le zice si ucenicilor: „Voi sânteti Lumina lumii” (Matei 5:4). Si daca Domnul a zis asa inseamna ca asa este. EL nu vroia sa faca nici o deosebire intre EL si ucenici.
2:17 ♦ Ucenicii aveau/au un frate Dumnezeu. „Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor” (Efeseni 4:6). Si daca este al tuturor, inseamna ca este si Dumnezeul meu, dar si al tau; este si Tatal meu, dar si al tau. Si daca Il avem de Tata pe EL, inseamna ca si noi sântem fiii lui Dumnezeu. „EU am zis: Sânteti dumnezei” (Psalm 82:6 Ioan 10:34). Si daca EL a zis asa, nu are cum sa fie altfel.
2:18 ♦ Intrebarea este: Esti tu desprins de vechile tipare si sabloane, ca sa fii asemeni Domnului? Dacă nu eşti desprins, rezultă că nu faci parte din mădularele Domnului, şi n-ai să te bucuri de privilegiile celor care-s trup din trupul Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu