Întrebări incomode

http://faramahrama.blogspot.com

Întrebări incomode

19.04.2011

Imediat după ce am afişat pagina cu „Crima organizată” au apărut şi reacţiile. Unii s-au prezentat frumos, scriindu-mi în mod civilizat, iar alţii au preferat să mă înjure la telefon, fără a se prezinta, şi să mă ameninţe (ca în cazul în care voi populariza pe cel care îl am în vizor a-l demasca...) cu ce credeţi?

Vă las să vă imaginaţi cum am fost ameninţat...

Ei bine, fac acum precizarea pentru cei care m-au ameninţat, că voi folosi alt Blog împreună cu acesta, şi încă alte 12 Bloguri de limbi diferite, ca să divulg faptele celui pe care l-am vizat. (Posibil că el ştie ce urmează dacă este descoperit, şi de aceea caută să mă intimideze cu injurii şi ameninţări).

Oricum eu nu mă descurajez şi nu mă voi opri din ce am pregătit să public. Trebuie doar un pic de răbdare până când se împlineşte un anumit stadiu în desfăşurarea evenimentelor. Promit că nu va dura mult aşteptarea.

Întrebarea e dacă nu va dispărea Blogul cu totul sau nu m-i se va bloca computerul. Dar dacă este internet oriunde în lumea asta, mi-am luat măsuri de precauţie să copiez arhivele mele pe discuri, şi să le trimit şi altora în mod special să nu se piardă, şi voi folosi computer de împrumut, şi chiar voi face alte zeci de Bloguri numai ca să apară public ceea ce observ că se încearcă a se împiedica.

Partea a II-a

Acum o să vă arăt ceva ce m-i se pare ambiguu în Legea 218/23.04.2002 cu privire la organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, referitor la infracţiunea de „crimă organizată”.

    ART. 32

„(1) Pentru combaterea infracţiunilor săvârşite în condiţiile crimei organizate ori în interesul urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării supravegheate.

(2) Livrarea supravegheată constituie metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării a drogurilor ori precursorilor şi bunurilor care fac obiectul unor infracţiuni sau ale căror deţinere şi comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate”.◄Citat încheiat.

Aici am o nelămurire, şi de aceea întreb: 

1►Ce garanţie există că procurorul desemnat să autorizeze şi să controleze metoda livrării supravegheate a drogurilor, este de bună credinţă, şi nu este chiar el implicat în asemenea afaceri destul de profitabile?

2►Dacă livrarea supravegheată se repetă la înfinit, cu aceiaşi protagonişti de ambele părţi (infractori şi poliţişti sub acoperire), mai are ea caracterul de combatere a crimei organizate sau o întăreşte şi o consolidează? Spun asta pentru că la adăpostul Legii, aşa cum a fost ea concepută, se dă prilejul autorităţilor să prelungească cercetările la infinit fără a se identifica persoanele implicate, măcar că-i posibil să conlucreze cu ele.

3►Funcţie de timpul parcurs de la publicarea Legii şi de la punerea ei în aplicare, au trecut mulţi ani de combatere a crimei organizate. Şi Legea a fost dată în mod special pentru stârpirea acestui gen de infracţiuni. De ce infracţiunile de crimă organizată în loc să se împuţineze şi chiar să dispară din faşă, ele se înmulţesc văzând cu ochii, în pofida faptului că se înmulţesc şi departamentele de luptă împotriva crimei organizate? Nu cumva se nasc şi alte întrebări incomode pentru instituţia Statului care nu reuşeşte să controleze acest soi de infracţiuni şi pare a fi depăşită de evenimente?

Deci nu este o acuzare, ci doar nişte întrebări fireşti care ş-i le-ar putea pune orice om care gândeşte.

De unde ştim noi (cei care avem încredere în autorităţile Statului), dacă nu cumva Poliţia se implică activ în săvârşirea actelor de crimă organizată mai ales că este protejată de asemenea articol de lege? Cine poate deosebi nuanţa de combatere a crimei organizate cu cea de săvârşire a ei de către organele de Poliţie din cadrul acestui compartiment specializat?

Şi vin aici cu un exemplu de pe vremea ceauşistă.

USLA era ceea ce poporul trebuia să ştie ca fiind „Unităţi Speciale de Luptă Antiteroristă”. Ca să ajungi a fi cadru activ in USLA era necesar să urmezi nişte cursuri deosebite cu antrenamente speciale... Şi înainte de Decembrie 1989 lumea nu ştia mare lucru despre terorism, poate şi pentru faptul că era interzisă mediatizarea.

Totuşi antiteroriştii existau şi se şcolarizau an de an (trupe necesare cândva).

Nu vreau să intru în detalii despre spionaj şi contraspionaj, dar care era deosebirea de nuanţă între un terorist şi un antiterorist? Şi unul şi altul practică acelaş lucru funcţie de comanda primită de la superior.

Abea la cadrele superioare se poate deosebi nuanţa, funcţie de cui slujeşte.

Sper să fiu completat la acest capitol destul de sensibil.

Aştept mesaje pe adresa de e-mail faramahrama@yahoo.es

Oricum, anunţ de pe acum că primul caz de crimă organizată (care v-a fi publicat pe acest Blog şi pe celelalte pe care le-am pregătit), ce rezistă în ciuda tuturor organelor de combatere a ei, nu voi pomeni nimic despre droguri, măcar că este posibil să se ocupe şi cu aşa ceva persoana vizată. Plus de asta veţi observa (din toată relatarea) cum cei care ar trebui să stârpească acest gen de infracţiuni, nu numai că nu-l condamnă, ci chiar îl încurajează şi-l sprijinesc în săvârşirea activităţilor sale ilegale, ca şi cum el ar fi exonerat de răspundere penală indiferent de infracţiunea pe care o practică.

Din aceste motive se ajunge la ideea că dacă s-ar stârpi crima organizată, cei care acum luptă împotriva ei, pe viitor nu-şi mai justifică existenţa decât doar pentru prevenirea ei, ceea ce ar reduce considerabil efectivele acestui departament.

Comentariile sunt aşteptate şi binevenite din partea cititorilor, inclusiv şi din partea juriştilor care pot să răspundă la asemenea întrebări incomode spre a face lumină în mintea omului de rând care nu studiază Dreptul şi nici nu-l înformează nimeni cum de fapt stau lucrurile.

Poate că este o strategie pe care este greu s-o intuim, şi care ar fi benefică Statului Român, referitor la creşterea criminalităţii organizate.

Dar dacă nu se găsesc răspunsuri plauzibile de menţinere a acestei situaţii de fapt, de ce nu se iau măsuri urgente pentru a preîntâmpina ceva previzibil pentru viitorul României?

Trebuie de luat aminte ce s-a întâmplat în Ukraina, de exemplu în anii ’90 când „Beretele negre” care acţionau la adăpostul nopţii spre tot felul de tâlhării şi jefuirea turiştilor care tranzitau teritoriul ukrainean (eu ştiu ce se întâmpla între România şi Polonia), nu erau alte persoane certate cu Legea ci chiar ofiţeri şi subofiţeri de Poliţie, procurori, cadre militare care aveau în dotare armament, care în timpul programului de la serviciul lor aplicau Legea împotriva răufăcătorilor, iar în afara programului aplicau ei înşişi crima organizată. Totuşi pe ei înşişi nu se sancţionau.

Ce-i împingeau pe ei să procedeze astfel? Sărăcia din ţară şi inflaţia galopantă.

De ce-ar fi imposibil să se petreacă şi la noi în România asemenea evenimente funcţie de sărăcia existentă în ţară şi de preţurile care cresc alarmant de mult?

Nu este de mirare că în România de azi sunt din ce în ce mai puţini turişti. Nici românii veniţi din afară nu sunt în siguranţă pe teritoriul României de azi.

Bande de răufăcători, sub atenta supraveghere a celor care ar trebui să le împiedice de la tâlhăriile lor şi de la jefuirile lor, acţionează nestingherite de Lege, nici de autorităţi, măcar că ele există, ba chiar l-i se acordă tot sprijinul şi protecţia spre a nu fi deferite justiţiei. Cel puţin la concluzia asta am ajuns eu, fiind deocamdată părerea mea personală pe care am dreptul să mi-o exprim şi public. Dacă aş fi avut o părere mai bună, poate că nici n-aş fi avut motiv să întocmesc acest Blog.

Şi o să relatez un caz real din Nord-Vestul ţării (aşa după cum am promis), în care cel ce practică crima organizată, pe lângă că este membru într-o denominaţiune religioasă respectată, este şi tolerat de autorităţi, chiar sprijinit în afacerile lui murdare, protejat ca nu cumva să fie deferit justiţiei, prin tot felul de tertipuri ale celor care ar trebui să aplice Legea şi nu îndrăznesc s-o aplice.

Biserica Fără Măhramă

Biserica Fără Măhramă

Intenţionez înfiinţarea unei Biserici, măcar că în predicile mele am tot zis că nu m-ar interesa aşa ceva. Însă am ajuns la concluzia că mulţi oameni care şi-au pus speranţele în indiferent care din denominaţiunile existente de până acum, spre liniştirea sufletelor lor însetate după adevăratul Cuvânt a lui Dumnezeu, n-au găsit în ele ceea ce căutau.

După perioade diferite de timp în care au fregventat consecvent sau rareori biserica la care aderaseră, au constatat că pe lângă puţin Adevăr erau hrăniţi cu foarte multă minciună. Şi pot demonstra cu comentariile de la predicile unde am postat sub diferite usere pe care multe dintre ele le-am pierdut din cauza ştergerii sistematice de pe unele site-uri creştine.

Dar ce-am reuşit să păstrez (se găsesc folosind linkurile afişate la pagina „Bogul se modifică”) demonstrează cu prisosinţă că mulţi lideri de biserici, pastori, predicatori, învăţători trecuţi prin şcoli Teologice (nu mă refer la toţi) preferă să manipuleze adunările lor, folosindu-se de combinarea meşteşugită a Cuvântului cu interesele lor personale, în sensul îmbogăţirii rapide şi a inducerii în eroare a celor care nu îndrăznesc să-i contrazică.

În felul acesta ne găsim în situaţia de a descoperi în adunări denominaţionale prea mulţi rătăciţi de la Adevăr, măcar că ei au ajuns acolo pentru a-L afla. Şi când ei se trezesc încercând să protesteze, au neplăcuta surpriză să fie exmatriculaţi în cel mai uşor caz, sau să fie batjocoriţi de la amvoane încât cu foarte multă umilinţă se retrag singuri dezgustaţi de deşertăciunea cu care s-au confruntat.

Şi nu mă refer aici la cei certaţi cu bunul simţ, nici la beţivi, nici la curvari, nici la fumători, nici la răufăcători, pentru că ei n-au ce căuta într-o adunare disciplinată. Mă refer la acei oameni smeriţi care au căutat să afle Adevărul fără nici un fel de alte preocupări oculte. Ei au fost cei mai loviţi de politica de partid şi organizaţională care se practică de la multe amvoane.

Mulţi scârbiţi de aşa-zisele învăţături necesare pentru mântuire, când au văzut cu ochii lor lipsiţi de măhrama, în ce fel de capcană intraseră, au dorit să iasă fără repercursiuni nedorite. Au vrut să se retragă în ei înşişi, plângându-le înima-n ei simţind profund adânc gustul amar al tragerii pe sfoară. Unii dintre ei alegându-se şi cu tinichele după ei care le-au schimbat imaginea, urâţindu-i în ochii cunoscuţilor.

Unde să se ducă ei? La cine să reclame injusta învăţătură de care au avut parte? Cine să le facă dreptate? Sau măcar cum să protesteze astfel încât să nu mai cadă şi alţii în acelaşi soi de capcană? Nu a existat nici o formă de sindicat până acum care să lupte pentru drepturile credincioşilor frustraţi, înjosiţi, umiliţi, batjocoriţi, de la amvoane fără a avea dreptul la apărare.

De aceea am simţit îndemnul să protestez mai întâi de unul singur prin predicile despre care mulţi au luat la cunoştinţă. Aceste predici nu fac parte din genul de proză artistică. Eu cu de la mine putere n-aş fi avut atâta talent, mai ales că nu-mi plăcea a scrie. Dar ceva mai presus de mine m-a îndemnat, arătându-mi în viziuni ce trebuia să scriu. Şi nu puteam a mă împotrivi.

Astfel am atras atenţia fără să vreau a multor teologi şi predicatori vestiţi. Îmi pare rău că i-am deranjat, dar n-a fost din propia mea iniţiativă. Cine m-a îndemnat să-i deranjez a fost Cel care vrea ca lumea să cunoască acum la finalul Timpului ceea ce a trebuit să ascundă Profetul Daniel (Daniel 12:4). Dar am atras atenţia şi celor care din dorinţa de a acapara cât mai multe averi, ar fi vrut să mă coopteze ca să valorifice calităţile cu care m-a înzestrat Dumnezeu, tot aşa cum Simon vrăjitorul voia să cumpere darul punerii mâinilor (Fapte 8:9-24). Voi da amănunte la vremea potrivită.

Nu este vina mea şi nici meritul meu că Domnul vrea să vorbească lumii prin mine. Şi tot EL m-a îndemnat să adun pe cei oropsiţi, pe cei minţiţi, pe cei jefuiţi, pe cei rătăciţi de la Adevăr, într-o Biserică Fără Măhramă.

Va fi o Biserică a credincioşilor de preutindeni, aleşi de Dumnezeu, care vor ieşi din mijlocul Babilonului actual (2Cor.6:17  Ierem.50:8♦51:6 şi 45  Apoc.18:4  Isa.48:20♦52:11). Biserica va fi într-un loc ales de Dumnezeu unde EL îşi va împlini planurile Sale pentru această perioadă de sfârşit al Timpului.

Ţineţi aproape şi reveniţi asupra acestui material, pentru că voi adăuga noi informaţii funcţie de evoluţia evenimentelor ce urmează. Sânt convins că voi întâmpina suficiente piedici, dar cu ajutorul Domnului le voi depăşi pe toate. 

Crimă organizată

Am pregătit deja alte 12 Bloguri ce vor cuprinde materiale traduse în 12 limbi Europene (Franceză, Engleză, Germană, Spaniolă, Italiană, Portugheză, Poloneză, Maghiară, Daneză, Finlandeză, Olandeză, Irlandeză), despre →crima organizată← practicată în mod aberant de unii lideri religioşi (şi nereligioşi) din România unde legislaţia şi autorităţile sunt depăşite şi ignorate.

Mă refer în mod special la acei lideri religioşi care proopovăduiesc bogăţiile acumulate prin mijloace necreştineşti, ca fiind o mare binecuvântare din partea Domnului.

Acest Blog se doreşte a fi un semnal de alarmă adresat Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite care ar putea interveni astfel încât criminalitatea organizată din România să fie frânată de la cotele alarmante la care a ajuns.

http://faramahrama.blogspot.com/

Crimă organizată

În această pagină urmează dezvăluirea înfiorătoare de practici specifice crimei organizate, a unui creştin cu mare reputaţie într-o denominaţiune din România de azi care activează din tinereţe prin răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cei ce intuiesc despre cine este vorba, să se abţină de la comentarii înainte de apariţia materialului anunţat.

Deasemeni cei care cunosc situaţii asemănătoare, şi au dovezi concrete, să folosească adresa de E-mail:  faramahrama@yahoo.es pentru colaborare în sensul demascării personalităţilor din sfera religioasă care au ocupaţii periculoase, în paralel cu cele religioase.

Este în folosul tuturora să luăm atitudine împotriva acelora care se folosesc de paravanul păstorului şi al predicatorului pentru a practica la vedere, sau în ascuns, fapte oribile şi nedemne de un creştin (strict referitor doar la fapte de crimă organizată).

Dacă nu avem acum curajul de a le descoperi îndeletnicirile atât de periculoase, va fi prea târziu altă dată. Să profităm cât mai avem legi care să-i condamne... că mai târziu dacă ei vor ajunge la putere, vor desfiinţa aceste legi. Atunci indiferent cât curaj am mai avea, nu ne va fi de niciun folos.

Sursele informative vor fi protejate de anonimat. 

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

Datorită faptului că în România, infracţiunile de crimă organizată, au luat o amploare îngrijorătoare, care ar putea destabiliza nu numai economia ţării, ci chiar ar putea degenera în ceva uşor de imaginat şi greu de stăpânit, măsura de desconspirare a acestui gen de activităţi ar fi benefică poporului aflat în primejdie iminentă.

De aceea pun Blogul acesta la dispoziţia publicului, spre a veni în ajutor persoanelor afectate şi vătămate (victime ale clanurilor de crimă organizată), care devin neputincioase de a-şi revendica drepturile, funcţie de Legea care există şi se aplică preferenţial sau nu se aplică de loc.

Crima organizată prezintă un pericol social deosebit de grav, fiind incriminată de articolele 2,7 şi 8 din Legea 39/2003, de Legea 78/2000 şi Legea 678/2001.

Din câte se pare, drepturile fundamentale ale cetăţenilor români garantate prin Constituţie nu mai prezintă interes pentru instituţiile statului, create tocmai pentru a le servi şi proteja.

În accepţiunea Legii nr.39/2003 prin „crimă organizată” se înţelege activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale, interne sau străine, prin folosirea  şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală.

Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte „mafie”.

Referindu-se la situaţia din România, Petre Buneci, Prof. univ. dr. Decanul Facultăţii de Drept la Universitatea Ecologică, zicea:

Trebuie făcută precizarea clară că ordinea civilă s-a degradat, că inflaţia a înregistrat un salt extraordinar şi că în acest context criminalitatea a crescut alarmant, piaţa neagră fiind o prezenţă cotidiană aproape la vedere.

Folosind forţa financiară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat mare parte din domeniile de activitate ale statului şi au corupt oficialităţi politice şi guvernamentale, situaţie în care autorităţile române au fost nevoite să intervină pentru combaterea fenomenului crimei organizate, legislativul adoptând importante acte normative dintre care enumerăm: 

- Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

- Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală;

- Legea nr.656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;

- Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor.

Separat de acestea a fost adoptat un act normativ deosebit de important şi anume Legea nr.39/2003 privind prevenirea  şi combaterea criminalităţii organizate, aceasta având la bază Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. 

Legea nr.39/2003 reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel naţional şi internaţional, definind în art.2 lit.a  noţiunea de grup infracţional organizat, în art.2 lit.b noţiunea de infracţiune gravă, ca apoi în art.2 lit.c să se refere la infracţiunile cu caracter transnaţional săvârşite atât pe teritoriul unui stat cât şi în afara teritoriului acestuia.

Potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.

În art.7 din Legea nr.39/2003 se arată că se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea  sub orice formă a unui astfel de grup”.

Atenţie mare aici! Se are în vedere pedepsirea inclusiv a persoanelor investite să ancheteze şi să soluţioneze Cazuri Penale de crimă organizată. De exemplu inspectorul de poliţie, anchetatorul, procurorul, care nu-şi fac treaba sau zădărnicesc prin orice mijloace desfăşurarea în bune condiţiuni a cercetărilor Penale care să conducă la soluţionarea rapidă şi corectă a dosarului, ori frânează procedura penală, sau informează infractorul cum să muşamalizeze faptele sale astfel încât să dispară urmele sau dovezile, etc... toate acestea constituie măcar o formă de sprijinire a inculpatului penal. Şi pedeapsa este între 5-10 ani chiar dacă este inspector, anchetator, procuror, judecător, magistrat, etc.

Sprijinirea infractorului prin scurgerea de informaţii către el, şi prin indiferenţa acordată victimei, intră în categoria Favorizării infractorului, fiind şi ea prevăzută în art. 264 Cod Penal unde se arată că face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei (cap. II, t. VI, partea specială), si constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infarcţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.