autor Valentin Trifan 06.07.2007
1:1♦ Se vehiculeaza destul de des o anumita intrebare din care deriva si altele, cum ar fi:
Sântem noi vrednici de a fi placuti inaintea Domnului?
Ne aflam noi in pozitia corecta faţă de Domnul?
Pazim noi Poruncile si Legile?
Faptele noastre dovedesc ca sântem pe aceeasi lungime de unda cu a Apostolilor?
Avem comportamentul si caracterul cerut de Scripură?
Si ar mai fi multe alte intrebari de genul aceasta pe care le pun predicatorii atunci când se află la amvon.
1:2♦ Domnul spune: „Vai de voi” (Luca 11:39-52 Matei 23:13-33) privitor la învăţătorii Legii.
Tendinta este de a vedea doar la suprafata toate lucrurile, fără a observa ce se petrece de fapt in aprofunzime.
De exemplu prin vindecari masive de tot felul, Domnul a atras atentia lumii intregi, si asa L-au recunoscut in final ca este Dumnezeu adevarat. Dar nimeni nu s-a intrebat de ce s-a procedat asa. Scopul urmarit.
De multe ori un paravan ne atrage atentia cu ce este pe suprafata lui fara a ne păsa ce este si in dosul acestuia. Vedem de obicei ceea ce ne convine, iar ceea ce nu ne mai convine nici macar nu bagam de seama. Si macar ca am vedea, nu dam importanta necesara.
1:3♦ Ce este legea? Ce sânt poruncile? Sânt ele doar niste reguli de convietuire dupa care trebuie sa ne orientam in viata? Sânt ele in masura ca sa ne asigure intrarea in Imparatia lui Dumnezeu?
Daca raspunsul ar fi „Da” atunci la ce mai este buna „slobozenia” sau „neprihanirea care se capata prin credinta”?
Mostenirea nu vine din Lege ci din FAGADUINŢĂ (Galateni 3:18).
Nimeni nu este socotit neprhanit inaintea lui Dumnezeu prin Lege (Galateni 3:11).
1:4♦ Daca omul nu poate, ca ţărînă, sa faca ceea ce vrea el, ci face ceea ce simte ca indemn din partea duhului care-l stapâneste ~ (iar duhul fiind inger supus Dmnului, care deasemeni nu face ce vrea el, ci numai ceea ce Domnul i-a dat putere sa faca) ~ atunci rezulta ca orice fel de fapta a omului este independenta de vointa sa proprie, si este inclusa in planul pe care-l are Domnul cu fiecare om in parte.
Domnul si-a supus toti ingerii (1Petru 3:22) inclusiv pe satan.
Pe de alta parte Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu (Galateni 3:21).
Cine vrea sa fie socotit neprihanit prin Lege, se desparte de Hristos si cade de sub Har (Galateni 5:4).
1:5♦ Parca ar fi ceva paradoxal. Cine a dat legea a dat si fagaduintele, adica acelasi Dumnezeu. Totusi ce este mai important, Legea sau Fagaduinta?
Nicaieri in Scriptura nu este scris ca daca respecti Legea intri in Imparatia Domnului.
Iov a respectat Legea amanunt cu amanunt, aducea arderi de tot... etc, etc; si cu toate astea a avut de suferit ca si unul care n-a respectat, si care a pacatuit.
1:6♦ Chiar Domnul Isus Hristos care era fara de pacat iar in gura Lui nu s-a gasit viclesug, cât a avut de suferit? Iar noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit (Isaia 53:4). Iata ce a crezut lumea, exact ceea ce a fost la suprafata, nevazând ca „Totusi El suferintele noastre le-a purtat si era strapuns pentru pacatele noastre. Pedeapsa care ne da pacea cazând peste El pentru ca noi sa fim tamaduiti prin ranile Lui” (Isaia 53:5).
1:7♦ Cine a vazut dedesubturile? Doar cine a fost ales de Domnul ca sa le vada. Primul a fost Isaia care a vazut cu 700 ani inainte ca sa se intâmple. Apoi au vazut copiii Domnului care n-au existat in vremea aceea decât in numar foarte mic si anume ucenicii care ulterior au devenit apostoli, inclusiv Pavel care desi n-a fost ucenic a primit totul prin descoperire; si acum dupa aproape 2000 ani, la vremea sfârsitului, toti care sântem alesi de Domnul ca sa cunoastem toate tainele care au fost tinute ascunse atâtea veacuri.
1:8♦ Trupurile care le avem acum, sânt supuse putreziciunii, presiunii atmosferice si atractiei gravitationale. Ţărînă sîntem şi în ţărînă ne întoarcem. Totusi Domnul ne transforma la clipeala ochilor. Adica vom avea trupuri care nu vor mai fi supuse putreziciunii, artactiei gravitationale si a presiunii atmosferice. Ne vom intâlni cu Domnul pe norii cerurilor, conform fagaduintei (si nu a Legii) ca sa fim calauziti de EL si dusi in Tara Eterna, in Ierusalimul Ceresc cu strazi de aur, pe noul Pamânt cu ceruri noi.
1:9♦ Trebuie de vazut neaparat ca vom avea alte trupuri noi, daca tot vom ajunge pe un pamânt nou, intr-o ţară noua, promisă. Nu putem ajunge in asemenea Ţară cu trupurile acestea invechite, uzabile si neperformante. Cu asemenea trupuri vechi, noi nu vom fi inaltati la ceruri. Ne trebuiesc trupuri noi.
1:10♦ Oricât se straduiesc oamenii de stiinta sa ajunga pe o alta planeta din Univers unde sa gaseasca conditii de supravietuire asemanatoare cu cea de pe Pamint nu vor gasi. Vor capata experienta in cautare, dar de gasit nu va gasi asa ceva. Noul pamânt nu-i pentru oamenii de stiinta, ci doar in exclusivitate pentru copiii lui Dumnezeu.
1:11♦ Cananitii au fost necesari doar pentru a pregati tara Canaan in asa fel incât copii lui Israel sa găseasca totul de-a gata, fara ca sa munceasca. Doar sa culeaga rodul muncii altora.
Intr-o alta ordine de idei, copii lui Israel, pentru ca sa intre in tara fagaduintei, trebuiau sa fie si ei înnoiti. Intr-o tara noua nu se poate intra decit cu trupuri noi.
Acesta a fost motivul pentru care poporul Israel a fost tinut 40 ani in pustie. Ei trebuiau sa-şi lase trupurile vechi (obisnuite cu robia din Egipt) acolo. In noua Ţară ei nu mai puteau fi robi ci urmau sa fie doar consumatori ai roadelor gasite de-a gata.
1:12♦ De fapt prin moartea trupurilor lor, si nasterea de copii in pustie s-a facut schimbarea imbracamintii acelorasi îngeri (duhuri) înmulţiţi. Mana cereasca pe care o mâncau asigura materia prima prin care se faceau noile trupuri care nu mai puteau fi robite de nimeni.
Ingerii (duhurile) nu mor niciodata. Un duh ramas fara imbracamintea de ţărâna, prin moartea trupului pe care l-a avut, trebuia sa-si confectioneze un alt trup, sau chiar mai multe, prin nasterea din nou. Poporul lui Dumnezeu este compus mereu din aceeiasi îngeri (duhuri) indiferent câte trupuri folosesc [cu care se îmbracă si/sau se dezbracă] spre înmulţire.
1:13♦ Unde era poporul Domnului când lui Avraam i s-a promis ca din samânta lui v-a iesi un popor atât de mare cât numarul stelelor de pe cer? Era in coapsele lui Avraam si el nici macar nu bagase de seama. Dar el a crezut, si aceasta credinta l-a facut neprihanit inaintea lui Dumnezeu. Noi care sântem copiii lui Dumnezeu am fost cu totii in coapsele lui Avraam.
Dar câţi au observat aceasta?
1:14♦ Domnul când l-a ales pe Avraam, de fapt si-a ales poporul Său. Acest popor a trebuit sa fie robit 400 ani în Egipt, si tot acelasi popor a trebuit sa fie scos din Egipt, acelasi popor a trebuit sa moara in pustie in perioada celor 40 de ani, si tot acelasi popor a trebuit sa intre in ţara fagaduintei „Canaan”.
1:15♦ Poporul lui Dumnezeu este binecuvintat ca sa traiasca vesnic. Acest popor nu poate fi ucis, nici stârpit vreodata. El chiar se înmulţeşte.
1:16♦ Serpii înfocati (viperele) din pustie, atunci au fost creati special pentru a omorî. Dar ce omorau? Doar ţărâna. Astfel Domnul Îsi înnoia poporul Său, adica imbracamintea din ţărînă. Pe masura ce se arunca la gunoi trupurile invechite si necorespunzatoare, se nasteau alte trupuri noi. Poporul nu s-a micsorat numeric, ci chiar s-a inmultit.
1:17♦ Daca Iosif a adus in Egipt doar 75 de suflete, Iosua a intrat in Tara Canaan cu 20 milioane de suflete. Cum de nu se observa ca de fapt Domnul conduce toata linia lui Set, ca arbore genealogic, spre viata eterna?
1:18♦ Daca Domnul spune si ameninta cu „Vai de voi invatatori ai legii” rezulta ca acestia trebuie sa existe, si sa se implineasca amenintarea. Domnul niciodata nu a zis „Vai de voi invatatori ai slobozeniei” pentru ca El a dat-o in dar copiilor Sai.
1:19♦ Legea a fost un cosmar. Era ceva fortat. Legea era de natura a osândi la moarte, ori Domnul conduce copiii Sai in viata vesnica. Moartea este diametral opusa vietii.
Moartea domina Vechiul Testament iar Viaţa domină Noul Testament.
Inainte de Hristos putem vedea Vechiul Testament iar dupa Hristos, Noul Testament.
Daca punctul de referinta este Hristos observam ca moartea are sensul către „–∞” iar viaţa către „+∞”.
1:20♦ Daca Domnul a zis ca va fi ca pe vremea lui Noe si ca pe timpul lui Lot, inseamna ca asa trebuie sa fie, deoarece Cuvântul se implineste. Oricât ar incerca omenirea sa corecteze ce se pare ca ar fi gresit, nu se va putea nicicum, pentru ca doar asa trebuie sa fie si nu altfel.
De ce nu se vede asta?
Daca prin Lege se poate observa condamnarea la moarte, de ce nu se observa ca tocmai prin aceasta condamnare Domnul isi inmulteste poporul?
Pare paradoxal daca se vede doar la suprafata.
1:21♦ Când lumea era la inceput, a aparut atât ucigasul (Cain) dar si victima (Abel).
Cain nu a fost condamnat la moarte pentru fapta sa.
„Cain a zis Domnului:- Pedeapsa mea e prea mare.... Tu ma izgonesti ...eu voi trebui sa ma ascund de Faţa Ta....si oricine ma va gasi ma va omorî.
Domnul i-a zis: Nicidecum, ci daca va omorî cinva pe Cain, Cain sa fie razbunat de 7 ori. Si Domnul a hotarât un semn pentru Cain, ca oricine îl va gasi sa nu-l omoare" (Geneza 4:13-15). Cain s-a inmultit si el dar este sortit pieirii vesnice la vremea sfirsitului.
1:22♦ A se vedea ca saminta lui Cain a fost condamnata la viata doar pe pamânt [nicidecum în ceruri] pe când copiii Domnului au fost condamnati la moarte pe acelasi pamânt, pentru a trai vesnic in ceruri.
Cine era Cain? Era fiul celui rău (1Ioan 3:12). El nu putea avea calitatea de prim nascut, nefiind din samânta lui Adam, macar ca s-a nascut primul din Eva. Cain si samânta lui (urmasii) trebuiau sa mosteneasca doar pamântul, nicidecum cerurile.
1:23♦ Satan a fost aruncat din ceruri unde? Pe pamânt. El era dumnezeul acestei lumi (a se observa ca este scris cu litera mica, adica cu „d”) Iar Cain era de la cel rău, adica era fiul lui Satan. Abel era din saminta lui Adam si avea calitatea de prim nascut, macar ca a iesit al-II-lea din Eva. Totusi el a trebuit sa fie prima jertfa pentru ca daca n-ar fi murit el, nu s-ar mai fi nascut Set si urmasii de dupa el.
1:24♦ Pilda cu samânta este foarte edificatoare. Samânta de grâu pâna nu moare atacata de putreziciune, nu poate incolti. Si daca incolteste aduce si mai multa roada. Dintr-un singur bob iese un spic intreg de boabe.
Ca o comparatie, Abel a fost bobul iar Cain putreziciunea. Cain si toti cei de pe linia lui nu pot fi altceva decât ucigasi asemeni putreziciunii, care transformă forma de viata din nou in ţărînă. Cain a dat o mâna de ajutor putreziciunii astfel incât trupul lui Abel sa devina din nou ţărînă, dar nu si-a imaginat ca duhul lui Abel nu putea fi omorât.
1:25♦ Acelasi duh al lui Abel ţîşnea cu o putere si mai mare născîndu-se din nou sub forma lui Set care nu mai putea fi omorât. Toti cei de pe linia lui Set sint copiii lui Dumnezeu. Ei nu pot fi omorâţi. Ei doar isi leapada ţărîna, ca un fel de imbracaminte, ca sa se imbrace cu o alta de mai buna calitate.
1:26♦ Cei de pe linia lui Cain doar imita acest amanunt. Totusi ei nu au viaţa, macar ca mostenesc pamâtul. Soarta pamântului o vor avea. Ei vor avea parte de moartea a doua, adica de moartea care nu mai poate incolti niciodata. Daca pamântul va arde, vor arde si ei impreuna cu el. Ei nu vor fi schimbati nicidecum in alte trupuri nesupuse putreziciunii. Ei vor fi atrasi in continuare de stapinitorul acestei lumi in adinc si cu nici un chip nu vor putea iesi din nou la iveala.
1:27♦ Domnul Isus Hristos, primul nascut dintre mai multi frati, a trebuit sa fie jertfit pentru ca sa apara „spicele”. Daca El n-ar fi fost jertfit, având viaţa, n-ar fi incoltit si nu ar fi rodit spice de fii ai lui Dumnuzeu.
Inmultirea pâinilor cum a fost facuta? Si a pestilor deasemenea?
Erau doar 5 pâini. La prima vedere ele nu puteau sătura atîta norod, si totusi daca au fost frânte (jertfite), ele au adus atâta roada incât i-au săturat pe toţi si au mai ramas 12 coşniţe de firmituri (Ioan 6:9-13).
1:28♦ Grauntele de mustar este o samânta foarte mica dar când este ingropat si incepe a putrezi, incolteste, apoi rodeste intr-un copac falnic, cu mii de alte seminte de acelas fel.
Si ce daca si neghina imita grâul crescind printre lanuri? Neghina nu poate sa aiba soarta grâului? Si ce daca primeste aceeasi ploaie si aceiasi lumina ca si grâul? Nu conteaza ca este treierata impreuna cu grâul. Neghina nu va merge niciodata unde merge grâul. Grâul merge in grânar iar neghina este sortita focului.
1:29♦ Neghina sânt fiii celui rau ca si cei de pe linia lui Cain (Pilda neghinei -Matei 13:24-30). „Ţarina este lumea aceasta, saminta buna sint fiii Imparatiei, neghina sint fiii celui rau” (Matei 13:38). Secerisul este sfârsitul viacului, seceratorii sânt ingerii (Matei 13:39). Neghina se smulge si se arde in foc. Adica grâul se trece prin ciur astfel incât se desparte de neghină. Grâul ajunge in grînar iar neghina in cuptorul aprins unde este plinsul si scrişnirea dinţilor (Matei 13:40-42).
„Tot asa va fi si la sfirsitul viacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-i vor arunca in cuptorul aprins” (Matei 13:49-50).
1:30♦ Daca „Tarina este lumea” rezulta ca lumea este ţărînă. Deci oamenii sânt ţărînă miscatoare care se poate deplasa. Cine o deplaseaza? Ingerii. Dar nu oricum. Conform planului lui Dumnezeu. Nicicum altfel. Indiferent ca esti barbat sau femeie, tot ţărînă esti. Samânta omului se planteaza ca oricare alta saminta, in acelasi pamânt, adica in femeia care este ţărînă. Se va naste un alt om care este hranit cu ce iese din pamânt si va fi tot ţărînă. Dar se poate deplasa.
1:31♦ Privitor la credinta, Domnul zice: „Adevarat va spun ca daca veti avea credinta si nu va veti indoi.... ati zice muntelui acestuia: Ridica-te de aici si arunca-te in mare se va face. Tot ce veti cere cu credinta prin rugaciune veti primi” (Matei 17:20 si Luca 17:6).
Ce este muntele? Ţărînă. Daca ţărîna se poate deplasa, atunci si muntele poate. De fapt nu ar putea face nimic muntele. Ingerii pot sa-l deplaseze. Doar sa ceri, si se va face.
1:32♦ Pentru consturctia piramidelor in Egipt n-au fost folosite tehnollogii sofisticate, nici macarale supergigantice. Au fost folositi îngerii. Si noi n-am stiut asta pâna acum. Tot ingerii au in stapânirea lor fiecare planeta din univers. Ei le duc pe orbite atât de exacte si de precise. Nimic nu-i la intâmplare.
1:33♦ In Sfânta Scriptura este scris ca Domnul a procedat de doua ori, in doua situati diferite, sa inmulteasca pâinile. Câti dintre noi au inteles aceasta pilda? Este destul de clar ca a fost creatie. Domnul a creat pâine gata pregatita, comestibila. Dar asta se vede doar la suprafata. In profunzime se vede altceva. Domnul Isus Hristos când era la Capernaum , in sinagoga, a zis ca El este Pâinea Vietii, Pâinea Vie care s-a pogorit din cer, Pâinea lui Dumnezeu care da lumii viaţa (Ioan 6:33,35,48,50).
1:34♦ Si Domnul mai zice: „Adevarat, adevarat va spun ca daca nu mâncati trupul Meu si daca nu beti sângele Meu n-aveti viaţa. Cine manânca trupul Meu si bea Singele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sângele Meu este cu adevarat o bautura” (Ioan 6:53-55).
1:35♦ Daca Domnul este Pâinea care se pogoara din cer inseamna ca este o altfel de pâine decît cea pe care au mâncat-o parintii nostrii din Vechiul Testament. Este Pâinea Vietii care trebuia sa fie frîntă (jertfita) astfel incât sa se inmulteasca in mai multi Fii ai lui Dumnezeu.
1:36♦ Domnul le-a zis ucenicilor: „Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sânt afara din numarul vostru, toate lucrurile sânt infatisate in pilde, pentru ca macar ca privesc sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele” (Marcu 13:16).
1:37♦ „Nu le vorbea de loc fara pilda; dar când era singur, la o parte, lamurea ucenicilor Săi toate lucrurile” (Marcu 4:34).
Ucenicii erau niste fosti pescari truditi, sau munceau orice ca sa-si asigure existenta, numai de invatat nu invatase-ra. Doar ei (si cei ca ei) trebuiau sa cunoasca adevarul, nu numai la suprafara ci si in profunzime.
1:38♦ De exemplu Domnul i-a suflat suflare de viata doar in narile lui Adam, nicidecum si in ale Evei. Creatia originala a fost doar Adam. Eva era un produs secundar. Eva era in Adam. Domnul nu a facut-o prima pe Eva, ci a scos-o din Adam.
Când Domnul l-a facut pe Adam, a avut grija ca Eva sa se afle in interiorul lui. Si el nici n-a bagat de seama. Aparent la suprafata se putea vedea doar un singur om in persoana lui Adam si totusi daca se privea in profunzime se putea vedea ca si Eva exista pe acolo pe undeva intr-o coasta de-a lui. Si-au trecut atâtea mii de ani pâna sa se inteleaga aceasta. Duhul lui Adam îi asigura acesteia toate functiile vitale. Alt duh, Domnul nu mai pusese in Adam. Doar unul singur.
1:39♦ Pentru ca Eva sa fie scoasa din Adam, Domnul a trebuit sa-l adoarma.
„Domnul Dumnezu a trimis un somn adinc peste Adam adormindu-l. Apoi a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei. Din aceasta coasta a facut-o pe femeie (Eva). De aceea va lasa omul pe tatal său si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa si se vor face un singur trup” (Geneza2:21-24). „Ziditorul de la inceput a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Asa ca nu mai sânt doi ci un singur trup.” (Matei 19:4-6 Marcu 10:6-8).
1:40♦ Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El (1Corinteni 6:17). Este un singur trup, un singur duh, un singur Domn, o singura credinta, un singur botez, un singur Dumnezeu (Efeseni 4:4-6) pentru ca noi sântem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui (Efeseni5:30).
1:41♦ Mergând pas cu pas trebuie sa vedem faptul ca dintr-un singur trup a lui Adam scotându-se al doilea trup al Evei s-au format doua trupuri; si rezulta ca singurul duh care era la inceput s-a divizat deasemeni ân două, pentru ca si Eva sa functioneze.
Ţărîna fara duh nu poate sa faca nimic.
Aflam, asadar, ca duhul se poate diviza/fragmenta. Fiecare fragment are putere sa poarte câte un trup si sa-i asigure functiile vitale.
1:42♦ Cum a fost scoasa Eva? Prin adormirea (moartea) lui Adam. Este vorba de un somn adânc echivalent cu moartea trupului. Eva odata scoasa, a iesit cu tot cu o parte din duhul lui Adam. Un alt exemplu de somn adânc este si privitor la Lazar care de fapt murise de 4 zile. Isus vorbise despre moartea lui Lazar astfel: „Lazar prietenul nostru doarme, dar Ma duc ca sa-l trezesc din somn... dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: Lazar a murit” (Ioan 11:11-17).
1:43♦ Revenind la moartea omului, acesta trece de fapt printr-un somn adânc, nemaisimtind nimic daca i-ai face ceva trupului. De acea Domnul dadu-se atâtea Legi care nu se puteau tine, pentru ca Legea era aducatoare de moarte prin nerespectarea ei, astfel incât nimicitorul avea suficienta activitate. Unde mai pui atâtea razboaie, ciuma, lepra, tot felul de boli, foamete, etc... situaţii în care oamenii trebuiau să mai şi moară. De unde rezultă că moartea trupului este strict necesară înmulţirii.
1:44♦ Prin moarte trupul se fragmenta indiferent daca era pus intr-un mormânt, intreg, secţionat, ori ars si aruncata cenusa. Chiar si putreziciunea fragmenteaza trupul. Dar odata cu trupul, si duhul sufera modificari (chiar fragmentari) si fiecare fragment trebuie reechipat cu câte un nou trup. Asfel se face inmultirea poporului lui Dumnezeu. Prin moarte. Nu numai prin nastere cum pare la prima vedere.
1:45♦ Ce este de fapt nasterea? O trecere din lumea nevazuta în aceasta lume vizibila.
Ce este moartea? O trecere din lumea vizibila in lumea nevazuta. Astfel ca din invizibil in vizibil si invers s-a facut ca din saminta lui Avraam sa apara un popor asa de mare cât numarul stelelor de pe cer.
1:46♦ Dumnezeu a facut lumea din nimic.
Ce este nimicul? Este ceva existent din care este extrasa materia si in care se va retrage iarasi materia.
De unde a aparut atâta apa la potop? Aparent de nicaieri.
Este scris ca Dumnezeu a deschis zagazurile/stăvilarele pamântului si ale cerurilor. Iata ca cerurile avusese zagazuri/stăvilare, deasemena si pamântul (pentru ca doar un abur se ridica deasupra solului de-i asigura umezeala timp de 2000 de ani, de la Adam pâna la Noe).
Deci apa a fost ascunsa atâta timp in cantitati enorme. A aparut de niciunde si in termen de 40 de zile a inecat tot pamântul, apoi s-a retras in timp de 1 an de zile tot acolo de unde a venit, adica nicaieri.
Deci nimicul există. Si daca exista trebuie respectat ca atare.
1:47♦ Daca pâna la potop oamenii traiau foarte mult ajungând până la 970 ani de viata asta inseamna ca inmultirea omului avea ca baza durata mare de viata a trupului (ţărînei) iar fenomenul de imbatrânire si de uzura era neglijabil. Omul nu era atacat de boli, nici de razboaie. Atunci nu exista dorinta de a acapara noi teritorii. Limba de vorbit era unica. Pamântul era al tuturora. Nu era fragmentat in ţări ca acuma. Pamântul trebuia populat in intregime.
1:48♦ Dintr-o familie puteau sa rezulte, prin nastere, câteva sute de copii, sa zicem 300-400 daca imbatrânirea apărea pe la al 7-800-lea an de viata. Astfel ca duhul celor doi soti se fragmentau in tot atâtea părţi cât era numarul copiilor. Sa ne amintim ca barbatul cu nevasta-sa se lipesc unul de altul si formeaza doar un singur trup, rezultind ca acelasi duh care fusese fragmentat cândva in două s-a regasit prin casatoria celor doi, redevenind un singur duh asa cum era la inceput.
1:49♦ De aceea trebuie foarte bine inteles ca duhul odata ramas fara imbracamintea din ţărînă poate fi divizat. O parte prezentindu-se acolo unde are loc o zamizlire pentru o fetiţă iar alta parte la o zamislire pentru un baiat. Fiecare parte preia astfel câte un trup pe care-l dezvolta functie de sexul stabilit. Aceste doua părţi ale aceluiasi duh au tendinta de a se cauta si de a se aduna iarasi la un loc. Asa se face ca baiatul ajungând la maturitate, si fata de asemenea, se vor intâlni si se vor casatori.
1:50♦ Dând nastere de copii, acelas duh iarasi se fragmenteaza. Si asa mai de parte, numai ca apare un nou fenomen. Duhurile pot fuziona intre ele, adica se intrepatrund unele in altele capatând amestecuri de caractere care va stapâni noua faptură.
Un om poate fi stapânit de mai multe duhuri, chiar si de o legiune intreaga, adica de 6000 de duhuri.
Indracitul din ţinutul Gadarenilor fusese stapânit de o legiune de duhuri care fuzionasera intre ele si locuiau in el. Sânt si duhuri care nu o iau de la inceput cu un trup nou nascut. Ele se pot muta (transfera) dintr-un trup in altul asa cum a fost cazul duhului lui Ilie transferat in Elisei.
1:51♦ De observat la acest duh al lui Ilie, ca a luat-o si de la capat cu un trup nou in persoana lui Ioan Botezatorul.
Deasemeni: „Ilie impreuna cu Elisei dupa ce au trecut Iordanul, despartindu-l in doua, au cazut la o invoiala. Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei sa-ti fac inainte ca sa fiu rapit de la tine. Elisei a raspuns! Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau.
Fiii prorocilor când l-au vazut pe Elisei imediat dupa rapirea lui Ilie, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei” (2Imparati 2:9-15).
1:52♦ „Adevarat va spun ca, dintre cei nascuti din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decit Ioan Botezatorul si daca vreti sa intelegeti el este Ilie care trebuia sa vina” (Matei11:11-14).
1:53♦ Mai sânt duhuri care parasesc trupul sau se dezbraca de ţărînă inainte de vreme, cum ar fi cazul fiicei lui Iair sau chiar al lui Lazar, fiului vaduvei din Sarepta ori a fiului Sunamitei, a fiului vaduvei din Nain, a Tabitei si a lu Eutih. (1Imparati 17:22 ¨¨2Imparati 4:35 Luca 7:14 Fapte 9:40 Fapte 20:7)
1:54♦ „Unul din casa fruntasului îi spune lui Iair: Fiica ta a murit, nu mai supara pe Invatatorul. Atunci Isus a zis: Nu plingeti, fetita n-a murit ci doarme. Ei isi bateau joc de El, caci stiau ca ea murise. Dar EL, dupa ce i-a scos pe toti afara, a apucat-o de mâna si a strigat cu glas tare: Fetito scoala-te! Si duhul ei s-a intors in ea iar fata s-a sculat numaidecit” (Luca 8 :49-55).
1:55♦ „Marta a zis lui Isus: Doamne daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu (adica Lazar).
Isus i-a zis: -Fratele tau va învia.
Dar Maria a zis la fel ca si soara ei: Doamne daca ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu. Marta continua: Doamne, miroase greu, caci este mort de 4 zile.
Isus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede vei vedea slava lui Dumnezu?... si a strigat cu glas tare: Lazare, vino afara! Si mortul a iesit cu miinile si picioarele legate cu fisii de pînza si cu faţa înfăşurată cu un stergar” (Ioan 11.21-44).
1:56♦ Totusi duhurile fiind supuse Domnului nu fac ce vor ele de capul lor. Ele fac voia Domnului. Ele nu pun stapânire pe un trup, sau nu-l parasesc decât la porunca Domnului, sau cu ingaduinta Domnului.
Mai sânt si duhuri obraznice care-s neascultatoare de Domnul si mai fac si fara voia Lui câte ceva. Dar Domnul le cearta, le mustra, si-atunci ele se conformeaza voii Lui. Daca nu vor sa se conformeze, ele sânt aruncate in adinc la gheena in iazul de foc si de pucioasa inainte de vreme.
1:57♦ „Fiul Omului va trimite pe ingerii Săi si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sânt pricina de pacatuire si pe cei ce savârsesc faradelegea, si-i vor arunca in cuptorul de foc aprins; acolo va fi plânsul si scrâsnirea dintilor” (Matei 13:41-42).
In sinagoga din Capernaum era un om care avea un duh necurat. El a inceput sa strige: Ce avem noi a face cu Tine Isuse din Nazaret? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Esti Sfintul lui Dumnezeu. Isus l-a certat si i-a zis: Taci si iesi afara din omul acesta! Si duhul necurat a iesit din el scuturându-l cu putere si scotind un strigat mare.
Atunci toti cei aflati acolo se intrebau: Cine este acesta? El porunceste ca un stapân chiar si duhurilor necurate, si ele Il asculta!” (Marcu 1:23-27).
1:58♦ Despre legiunea de duhuri deasemeni putem afla: „Si iata ca au inceput sa strige: Ce legatura este intre noi si Tine Isus, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Matei 8:29 Marcu 5:7) „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Inalt? Te rog sa nu ma chinui... Si dracii rugau staruitor pe Isus sa nu le porunceasca sa se duca in Adânc... rugându-l sa le dea voie sa intre in turma de porci” (Luca 8:27-33).
1:59♦ Toate acestea conduc la concluzia ca Domnul a facut inmultirea lumii acesteia atât prin moarte cât si prin nasterea din nou.
De exemplu Eva este vazuta ca o vinovata de toate cele ce n-i se intâmplă nouă. Ea ar fi cauza pentru care noi am fi urmasii pacatului perpetuat. Dar nu se vede faptul ca si ea fusese tot ţărînă si ca nu a facut decât ceea ce simtise ca indemn din partea duhului care o stapânea, macar ca se observase doar amagirea.
1:60♦ Daca Domnul n-ar fi urmarit inmultirea omului prin contact sexual, din care rezulta zamislirea prin plantarea samântei, nu-i facea Evei madularul respectiv special pentru a primi samânta si a o dezvolta.
Privind din alt unghi, daca Eva era special construita pentru barbat (Adam) la ce bun mai trebuia ca barbatul sa fie purtator de samânta iar femeia sa poarte cu ea permanent dorinta de a avea copii? Dumnezeu nu a facut-o pe Eva starpa. Ea a fost fertila. Si s-a dovedit aceasta ca in ea s-a sadit si zamizlit atât samânta din Adam cât si samânta celui rău.
1:61♦ Tot ca un paradox, Domnul îi spune omului ca daca mănâncă din pomul cunostintei binelui si raului, in acea zi va muri negresit (Geneza 2:17) aceasta sunînd atât ca blestem dar si ca fagaduinta, si chiar asa s-a implinit.
Acelasi Dumnezeu a pus in Eva si in Adam dorinta de a face ceea ce EL le spusese sa nu faca.
Ei erau doar ţărână si faceau ceea ce simteau ca indemn.
2:1♦ Faraon trebuia sa fie amenintat de catre Moise de 10 ori, ca daca nu lasa poporul sa iasa din Egipt va fi lovit de cele 10 urgii care nu mai fusesera pâna atunci. In acelasi timp Domnul promitea lui Moise ca EL îi va impietri inima lui Faraon ca sa nu poata fi induplecat.
2:2♦ A facut Faraon ce a vrut el? Nicidecum. Faraon a facut ceea ce simtise ca indemn din partea aceluiasi Dumnezeu care-l ameninta si care-l si indemna sa nu cedeze.
Domnul isi face lucrarea Lui folosindu-se de Moise pe care-l facea biruitor, si de Faraon care trebuia sa fie biruit. Adica unii se ridicau, in timp ce altii care fusesera sus trebuiau sa cadă. Adica era aceeasi balanta care oscila odata in favoarea cuiva si in detrimentul alatuia, si alta data invers, dar cu o desebire de nuanta.
2:3♦ Daca Dumnezeu prin una din cele 10 porunci daduse si legea „Sa nu ucizi” acelasi Dumnezeu zice: „Blestemat sa fe acela care-si trage sabia de la macel” (Deutronom 5.17, Exodul 20:13, Matei 5:21, Ieremia 48:10).
Cineva imi spunea ca unii slujitori de-a lui satan au acea samânta anterioara ca radacina de la cel rau care a sadit-o astfel incât ei sa devina asa.
Intr-o oarecare masura este adevarat dar nu in totalitate.
2:4♦ Ţărîna nu face pofta sămânţei ci a duhului care o stapâneste. Samânta fara duh nu incolteste si nu zamisleste. Deasemena duhul fara samânta n-ar avea ce incolti (zamisli). O samânta de la cel rau va fi cu siguranta stapânita de un duh rau, dar asta nu inseamna ca o samânta buna n-ar putea fi influentata de cel rau. Totusi samânta buna nu poate fi de la cel rau, si cu siguranta va recunoaste Glasul Domnului.
2:5♦ Exact ca vulturasul care fusese clocit sub gaina. El a ramas tot vultur macar ca a nimerit intr-o alta „denominatiune” de care nu apartinea, o perioada de timp. O samânta buna poate fi furata de cel rau inca inainte de a o zămisli/încolţi pentru ca ea nu stie si nici nu are putere sa se apere, neavând de ales.
Care ţărînă, numită om, poate sa spuna ca si-a ales singura parintii si data de zamislire ori de nastere? Duhul in schimb stie. El este supus Domnului, nu ţărîna.
2:6♦ Ţărîna poate fi doar stapânita. De aceea ţărâna face pofta duhului care o stapâneste.
Si duhul face cu ţărîna ceea ce Domnul i-a poruncit sa faca. Iar ţărîna odata zamislita din samânta, evolueaza asa dupa cum Duhul o cladeste si o zideste, apoi se naste astfel incât Duhul sa-si gaseasca toata placerea in ea. Pe parcurs ţărîna respectiva, având forma de om, poate fi pastrata de acelasi duh sau poate fi transferata, ori chiar furata, asa cum si masinile pot fi vindute, donate, transferate ori chiar furate.
Si toate se petrec cu stirea ori cu ingaduinta Domnului.
Vom dezvolta aceasta ideie cu o alta ocazie.
2:7♦ Continuam cu inmultirea omului si mergem din nou la inceput in Geneza 1:1
Prima zi a creaţiei.
„La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.”
Când a facut cerurile, Dumnezeu a asezat si ostirea cereasca. „Cerurile au fost facute prin Cuvântul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui” (Psalmul 33:6).
2:8♦ Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede a fost facut din lucruri care nu se văd (Evrei 11:3).
Suflarea Lui insenineaza cerul (Iov 26:13). Ostirea ingereasca, noi n-o vedem cu ochii nostri de carne, dar ea exista. Si ingerii sânt duhuri, si duhurile stapânesc ţărîna. Constatam ca dupa ce Domnul a facut cerurile si pamântul, ingerii erau desfasurati in acele ceruri.
2:9♦ Dupa un timp Dumnezeu a despartit lumina de intuneric asfel ca exista ingeri de lumina si ingeri intunecati. „Si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric” (Geneza 1:4).
Cine este Lumina? Cine este intunericul?
Domnul Isus Hristos este Lumina, iar satan reprezinta intunericul.
Asadar am asistat la o prima despartire a unui intreg, adica la despartirea primei lucrari.
Mai concret Dumnezeu i-a despartit pe ingeri. Când a facut asta? A facut-o atunci când satan s-a razvratit in ceruri dorind sa fie mai presus decât Creatorul său. Atunci satan a fost aruncat din ceruri pe pamânt. Si asta s-a intimplat in prima zi a Creatiei Domnului.
2:10♦ In urmatoarea zi, a doua, Domnul a procedat la o alta despartire, a apelor (Geneza 1:6-9).
2:11♦ In ziua a treia Domnul a despartit apele de uscat. „Sa se stringa la un loc apele care sint dedesubtul cerului si sa se arate uscatul” (Geneza 1:9).
2:12♦ In ziua a patra Dumnezeu a despartit ziua de noapte, punând Soarele si Luna drept stapânitori ai zilei si respectiv al noptii, facând si stelele (Geneza 1:14-19).
2:13♦ In ziua a cincea Dumnezeu a despartit vietuitoarele acvatice [care traiesc numai in apa], de păsări [care trăiesc pe uscat] (Geneza 1:20-23). Dar chiar şi păsările au fost despărţite în zburătoare şi nezburătoare.
2:14♦ In a sasea zi Dumnezeu a făcut animalele şi tot felul de vieţuitoare fără aripi [vite, tîrîtoare, fiare pămînteşti]. Abea după ce a văzut că acestea erau bune, a decis să-l facă pe om.
Facem şi o paranteză aici ca să vedem că pe om, Dumnezeu nu l-a făcut la începutul zilei a şasea, nici pe la mijlocul ei, ci cu ceva timp înainte de lăsarea serii.
Dar l-a facut pe OM întreg, dupa care l-a despartit in doua, in barbat si femeie (Geneza 1:26-31 si 2:1-24).
2:15♦ Deci in toate cele 6 zile de creatie Domnul a tot facut câte ceva intreg, si din acesta a tot despartit. Nu seamana aceasta cu o fuziune atomica in lanţ? Nu asa se intâmpla si cu moleculele sau celulele ale caror atomi se despart formând noi celule dupa care astea, la rândul lor, iar se despart formind alti intregi si tot asa mai departe? Nu pe aceasta fuziune se bazeaza si bomba nucleara? Numai ca aceasta bomba este spre distugere iar Domnul s-a bazat pe aceasta fuziune in interesul creatiei Sale.
2:16♦ Daca pe om l-a despartit in doua, Dumnezeu a facut aceasta doar ca sa-i dea un impuls, primul impuls, la marele PERPETUU MOBILE numit si „inmultirea lumii”.
Omul asa s-a inmultit, prin despartire din el insusi ceea ce este si vizibil. In acelasi timp, in invizibil singurul Duh datator de viata care a purces de la Dumnezeu a suferit in paralel aceleasi diviziuni perpetuue.
2:17♦ Totul se divide prin moarte si prin renastere, devenind din nou intreg ca sa ajunga in aceeasi situatie de a muri si de a se naste o alta fiinta vie.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transfortmă.
Prin inmultirea lumii, de fapt asistam la o expansiune a Duhului si la o extindere a creatiei materiale.
2:18♦ Când Dumnezeu isi va retrage Duhul Sau va disparea si Creatia Sa. Dupa care se va relua un alt ciclu de creatie. Exact ca si cum dupa un pas, imediat urmeaza altul. Nu poate fi altfel. Viata este vesnica. Omul este rezultatul Cuvântului lui Dumnezeu.
Totul s-a facut prin Cuvântul Domnului si prin suflarea gurii Domnului.
2:19♦ Când vorbesti nu se poate sa nu sufli. Fara a sufla nu poti sa vorbesti. Nu ies sunetele. Când tragi aer in tine nu poti sa vorbesti. Abea când dai afara aerul din plamâni poti sa vorbesti. De aceea exista si pauzele dintre fraze. Ca sa poti trage aer in piept si sa te incarci din nou cu putere de a vorbi. Daca ai consumat tot aerul din plamâni, oricât te-ai stradui sa vorbesti, nu poti.
2:20♦ Prin suflarea gurii Domnului, omul a capatat viata.
„I-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).
De fapt in ce a suflat Domnul? In ţărîna modelata de El. Si ţărîna a inceput să mişte, să funcţioneze asa dupa cum a fost si este voia Domnului.
2:21♦ Tot prin suflare a fost desfasurata si ostirea ingereasca in ceruri, si aceasta deasemenea functioneaza tot dupa voia Domnului.
2:22♦ Tot prin suflare ucenicii Domnului au capatat Duhul Sfânt fiind umpluti de EL. Aceasta fiind a doua suflare de viata catre om, astfel incât omul sa nu mai piara si sa aiba viata vesnica. „Isus le-a zis din nou: Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi. Dupa aceste vorbe a suflat peste ei si le-a zis: Luati Duh Sfânt!” ( Ioan 20:21-22).
2:23♦ Deci tot ce avem de la apostoli este adevărul. Si-i plin de viaţă. Nimic nu poate fi tagaduit. Ei au fos martori, au vazut, au simtit si au auzit tot ce a facut si le-a zis Domnul.
2:24♦ Domnul fiind acelasi Dumnezeu in trup de ţărînă care a preferat sa vina printre oameni ca sa deschida ochii lumii acesteia atât de oarbe, ce traise atâta timp in obscuritate. Tot el deschide urechile lumii acesteia ca sa auda tainele Sale. Dar nu la oricine, decât la cei alesi de EL. Pentru ca si lumea a departit-o in doua. O parte din lume va merge in cerurui iar cealalta parte va merge la gheena.
2:25♦ Când Domnul a facut alegerea ingerilor despartindu-i, nici unul din ingeri nu a putut sa-si hotarasca soarta. Ingerii care au fost alesi de Domnul sa ramâna in ceruri au ramas acolo, iar ceilalti pe cara i-a aruncat a trebuit sa se duc pe Pamânt. Niciunul din ingeri nu a avut drept de contestatie si nu s-a gasit nici un avocat care sa pledeze in favoarea vre-unuia. Domnul a judecat si a si executat. Ce hotaraste Domnul se si face.
2:26♦ Când Domnul a despartit lumina de intuneric, de fapt a despartit suflarea gurii Lui in doua. Ingerii de lumina i-a asezat in ceruri iar cei intunecati i-a trimis pe pamânt. Când Domnul a despartit omul in doua (barbat si femeie) de fapt si-a despartit propriul Său Cuvânt in doua dar si suflarea gurii Lui pentru ca din singura suflare de viata data primului om, a impartit tuturor oamenilor de dupa el.
2:27♦ Numai Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu aparent ar fi nedespartit ca Cuvânt pentru ca EL era Cuvântul. Si totusi Acest Cuvânt a fost despartit in o multime de Frati asemeni Lui, pentru ca EL a fost Primul dintre mai multi Frati. Noi toti sântem madulare ale Trupului Lui. Noi toti Il urmam, ca acolo unde este EL sa fim si noi. EL s-a dus sa ne pregateasca un loc in Imparatia lui Dumnezeu, si noi cei care formam Trupul Lui trebuie sa fim acolo cu EL, si in EL, pentru ca sa redevenim un intreg asa dupa cum era Cuvântul inainte de a fi despartit.
2:28♦ De aceea barbatul si nevasta lui sânt un singur trup. Adica duhul si-a regasit cealalta parte a sa, si a redevenit din nou aceea ce fusese inainte de a fi despartit, iar ţărîna deasemenea. Chiar si Numele lui Dumnezeu a fost tinut ascuns o vreme, pentru ca din momentul când a fost facut cunoscut sa fie si EL despartit.
2:29♦ Sa vedem daca este asa.
Pâna ce Dumnezeu nu si-a facut de cunoscut Numele Sau, nimeni nu a putut sa-l stie si nici sa-l poarte. In tot Vechiul Testament nu a existat nici un om care sa aiba numele de Isus Hristos. Acest Nume, abea incepând cu Noul Testament este folosit. Acest Nume exista si in Vechiul Testament ca fiind Numele lui Dumnezeu ca Duh. In momentul când Dumnezeu a hotarât pentru EL INSUSI ca sa aiba o locuinta din ţărînă in care sa-Şi găsească toată plăcerea, aceasta locuinţă trebuia sa-I poarte Numele.
Ţărâna din totdeauna poarta numele duhului care o stapâneste.
2:30♦ Cronologic, daca mergem in urma, observam ca Domnul Isus Hristos nici macar nu era nascut, nici zamislit, si avea deja pregătit Numele mai presus se orice nume in cer si pe pamânt. Pâna la EL nici un inger si nici un om nu a avut asemenea nume. Dumnezeu a putut vorbi prin gura lui Isaia despre faptul ca EL Insuşi va purta un trup de ţărînă nascut din fecioara. Dar n-a şoptit nimic despre acest Nume care a trebuit sa ramâna „Tainic” pâna la vremea hotarâta. Imediat ce Domnul face ceva de cunoscut (acel ceva care nu poate fi decât intreg), trebuie neaparat despărţit.
2:31♦ Omul nu a fost despartit in barbat si femeie pâna nu a fost mai întâi un întreg.
Cerurile si pamintul au fost un intreg inainte de a fi fost slobozit din gura Domnului.
Abea la suflarea gurii Lui au fost desfasurate cerurile.
Tot asa si cu Numele Domnului. Mai intâi a trebuit sa fie un intreg, inainte de a fi pronuntat.
2:32♦ Domnul, prin gura ingerului Gavril, i-a zis Mariei ce Nume trebuia sa poarte Pruncul ce urma a se naste. „Ingerul i-a zis: Nu te teme Marie caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu si iata ca vei ramânea insarcinata si vei naste un fiu cauria îi vei pune numele ISUS” (Luca 1:30-31).
2:33♦ Aţi văzut că Numele exista înainte de zămislirea Trupului?
Cine/Ce era Îngerul Gavril? Era purtătorul de cuvînt a lui Dumnezeu. Era gura lui Dumnezeu. Chiar el spune cine/ce este. ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să vorbesc/să vestesc,, (Luca 1:19). Ce aducea el Mariei? Aducea Cuvîntul lui Dumnezeu. Cine/Ce era Cuvîntul? Era Domnul Isus. Deci Cuvîntul ce trebuia să fie zidit/ţesut în burta Mariei, avea deja o denumire, înainte de a fi vizibil şi palpabil.
2:34♦ „Când a venit ziua a opta in care trebuia tăiat împrejur Pruncul, i-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de inger înainte ca sa fi fost EL zamislit in pântece” (Luca 2:21).
2:35♦ Acest Nume Şi-a inceput expansiunea desparţindu-Se in ceilalti Fii ai lui Dumnezeu frati cu Domnul Isus Hristos ca om, pentru ca EL a fost primul dintre mai multi frati. Noi toti fiind madulare ale aceluiasi Trup, purtam acest Nume al Domnului.
De exemplu gura unui om nu poate purta alt nume decât numele omului care-o are. La fel si urechile, si ochii, si nasul si fiecare madular in parte.
2:36♦ Un om nu poate folosi gura altcuiva decât a sa proprie. El nu poate auzi decât cu propriile lui urechi. El nu poate vedea decât cu ochii lui, nicidecum cu ai altuia.
Asadar noi sântem purtatori ai Numelui Domnului macar ca aparent ar fi neadevarat.
Desigur ca fiind un madular separat, avem si nume de folosinta uzuala, dar facând parte din acelasi trup cu siguranta avem Numele Lui.
2:37♦ Asta rezulta ca pâna si Trupul Domnului fusese un întreg dar acum este despartit in atât de multe madulare cu acelasi nume, care si ele fiecare in parte, au devenit la fel ca intregul având aceeasi forma de om. Odata cu trecera timpului, fiecare om-madular desi a devenit din nou un intreg (sau seamănă cu întregul de început), iarasi se va diviza in mai multe părţi care si ele vor deveni asemeni întregului de la început, si asa mai departe.
2:38♦ Rezultă ca Avraam, ca om, a fost divizat in atâtea particule incât a devenit un popor atât de mare cât numarul stelelor de pe cer care nu se pot numara. Intorcându-ma din nou la inceputul predicii, constatam ca noi oamenii nu putem cu fortele noastre proprii sa-i fim placuti Domnului, pentru ca ţărîna este modelată si framântata de duh, si nicidecum altfel.
Niciodata ţărîa nu va putea modela sau frămînta un duh.
2:39♦ Duhul ia forma vasului in care locuieste. Daca locuieste in om, acel duh ia forma acelui om. Duhul este ceva eteric. Aburul desemeni nu are forma dar se vede când se ridica si apoi dispare. Fumul de asemenea. Apa si lichidele la fel. Pâna si solidele la inceput n-au avut o forma. Ele au fost mai intâi fluide. Puteau sa curgă. Erau instabile.
Asa si fierul. Mai intâi a fost un conglomerat de minereu fara forma. Apoi prin topire in furnal a devenit lichid incandescent deasemeni fara o forma anume. Abea prin asezarea intr-o anumită forma si prin racire a devenit un corp solid.
La fel si aurul. El nu poate deveni „lingou” daca nu este topit mai intâi.
2:40♦ Fierul este supus coroziunii si el nu poate deveni inoxidabil pâna nu este din nou topit si combinat cu Wolfram, Cadmiu, Vanadium, Crom, Nichel, etc.
Nici Bronzul nu ar fi putut ajunge Bronz daca nu ar fi fost o combinatie de alte metale cum ar fi Cuprul, Aluminiul, Plumbul, Grafitul.
2:41♦ Si omul este ceva material. Ca sa-i fie placut Domnului el trebuie bine frămîntat si modelat macar că el, ca ţărînă, simte atitea dureri si necazuri. Doar prin multe necazuri se ajunge in Imparatia Domnului (Fapte 14:22).
Un exemplu este cîtă suferinţă a suportat Domnul Isus. EL ca ţărînă nu ar fi putut deveni placut lui Dumnezeu daca Duhul lui Dumnezeu nu l-ar fi frămîntat si modelat.
Duhul lui Dumnezeu a slobozit Cuvântul si s-a folosit de atâtia alti oameni ca sa chinuie trupul Domnului.
2:42♦ De cine s-a folosit Domnezeu ca sa rastigneasca propriul Său trup? De preotii cei mai de seama, ce erau aţâţaţi astfel ca în ei să fi fost atîta furie. Cine erau preotii daca nu slujitori ai aceluiasi Domn? Şi Domnul i-a ameninţat cu „Vai de voi” de atîtea ori, zicîndu-le că are multe de osîndit în ei.
2:43♦ Din nou ne intoarcem la tema lucrarii acesteia.
Sa vedem care a fost de fapt prima creatie a Domnului.
In cartea „Proverbelor” din Biblie, la „Obârşia Intelepciunii” aflam ca Domnul a facut-O prima data...... „Domnul m-a facut cea dintii dintre lucrarile lui inainte celor mai vechi lucrari ale Lui” (Proverbe 8:22).
2:44♦ Dupa cum putem observa, aceasta Intelepciune mai are si locuinţă. „Eu , Intelepciunea, am ca locuinta mintea si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.....De la mine vine sfatul si izbânda, eu sânt priceperea, a mea este puterea. Eu am fost asezata din vesnicie inainte de orice inceput, inainte de a fi pamântul... Când a intocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă.... eu eram meşterul Lui la lucru lânga EL” (Proverbe 8:11-31).
2:45♦ Ce a urmat dupa aceasta lucrarte care a fost un intreg? A urmat prima zi a creatiei adica desfasurarea cerurilor si a pamântului care a fost tot un intreg. Acest intreg a fost despartit in doua, adica in lumina si intuneric, si fiecare din ele devenind câte un intreg separat. Apoi acel intuneric l-a despartit in zi si noapte punând pentru fiecare in parte câte un luminator, unul mare si unul mic. A continuat cu despartirea apelor de ape, apoi a apelor de uscat. Uscatul a trebuit sa dea iarba si atâtea altele. Intinderea dintre apele despartite era un cer. Si asa mai departe.
2:46♦ De fapt Domnul a facut doar o singura lucrare ca un intreg pe care l-a despartit in atitea parti diferite, si toate de sine statatoare. Pe OM nu la despartit doar in doua (femeie si barbat) ci in atitea miliarde si miliarde de femei si barbati. Mai aprofundat Domnul S-a facut pe EL INSUSI din invizibil in vizibil si acest vizibil l-a impartit in atâtea parti cu atâtea nuanţe diferite.
2:47♦ Dumnezeu invizibil este Duh. Dumnezeu vizibil este nu numai in om ci in tot ce se vede si face parte din ţărîna pămîntului.
2:48♦ Si iar ne intoarcem la inmultirea pâinilor? A asteptat EL un an intreg ca sa insamânteze grâul, sa-l vada incoltind, sa-l recolteze, sa-l duca la moara ca sa-l macine sa-l plamadesaca, sa-l framânte, sa-i puna drojdie ca sa creasca, sa-l modeleze, sa-l introduca in cuptor si sa-l scoata ca o pâine sau mai multe, atâtea de multe incât sa hraneasca atâta norod? Nicidecum.
2:49♦ Domnul a despartit cele 5 pâini prin rupere, prin frângere, astfel incât fiecare bucata rupta din intreg devenea un nou intreg care se rupea din nou, si asa mai departe. Chiar daca pare paradoxal, Domnul si-a rupt propria Sa lucrare pe care a inmultit-o functie de cum i-a trebuit, si in masura in care a fost necesara.
2:50♦ Ce o tine pe pâine intreagă? Ce-l tine pe om intreg? Daca Domnul isi retrage suflarea din acel om, el se dezintrgreaza, putrezeste. Daca o pâine intreaga o lasi nebagata in seama, dupa un timp aceasta ori se usuca devnind tare ca piatra, ori mucegaieste sfirsind prin a fi macinata de aceasta boala, ori este mâncata de furnici si de tot felul de gânganii ori chiar de pasari, pisici, soareci, etc. Deci pâinea se dezintegreaza indiferent daca o rupi de la inceput, sau uiti de ea. Asta presupune ca ceva o tine un timp intreaga asa dupa cum este ea coapta. Ce anume? Un duh care are functia de liant.
2:51♦ Si-acuma se pune intrebarea daca ţărîna poate fi vinovata de faptele sale? Nicidecum.
Ţărîna cu de la ea putere nu poate sa faca nimic. Este atât de inocenta.
Duhul care o conduce, o face sa devina vinovata de ceva anume. Imediat ce apare vinovăţia in ţărînă, aceasta trebuie sa suporte pedeapsa, si de fapt cine suferă? Tot ţărîna.
Duhul nu-si face decât treaba sa, orânduita de Domnul. El nu poate si n-are voie sa greseasca niciodata.
2:52♦ „Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si-am pipait cu mâinile noastre cu privire la CUVÂNTUL VIETII, pentru ca VIATA a fost aratata si noi am vazut-o, si marturisim despre EA, si va vestim VIATA VESNICA, viata care era la Tatal , si care ne-a fost aratata. Vestea pe care am auzit-o de la EL si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e LUMINA si in EL nu este intuneric.” (1Ioan 1.2-3). Aici este dovada ca Dumnezeu este LUMINA si ca este chiar VIATA, CUVÂNTUL VIETII.
EL însuşi S-a autocurăţit de întuneric când a „rupt” creatia Sa in două.
2:53♦ Dar pâna si pe acest intuneric, Domnul il rupe si-l desparte de atâtea ori incât toti cei care sânt ai Lui (si s-au ratacit pe acolo), sa fie din nou scosi la LUMINA.
„Voi insisi sinteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu si l-a cistigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale celui ce v-a chemat din intuneric la LUMINA SA MINUNATA” (1Petru 2:9).
2:54♦ De unde ne-a chemat Domnul? Din intuneric, la LUMINA. Aleluia ! Ucenicii au vazut aceasta LUMINA datatoare de VIATA. Au pipait-o. Atentie! LUMINA a putut fi pipaita. LUMINA era chiar Domnul in trup de ţărînă si putea fi palpabil.
2:55♦ Dar si întunericul a fost pipăibil in Egiptul antic de pe veremea lui Moise.
Timp de 3 zile întunericul a fost pipăibil.
„Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mâna spre cer si va fi întuneric peste tara Egiptului timp de 3 zile. Nici nu se vedeau unii pe altii si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de 3 zile. Dar in locurile unde locuiau toti copiii lui Israel era LUMINA” (Exodul 10:21-23).
2:56♦ Oare cum arata intunericul? ce infatisare sa fi avut de se putea pipăi, de era palpabil?
Daca LUMINA locuia intr-un trup asemanator omului si era chiar Fiul lui Dumnezeu cu Numele de Isus Hristos rezulta ca si intunericul locuia intr-un trup si avea si un nume.
Ce fel de trup sa fi avut si ce nume?
Este lesne de inteles. Daca egiptenii nu s-au putut scula din locul lor timp de 3 zile înseamnă ca au fost morţi. I-a lovit moartea pentru o peroada de 72 ore astfel incât ei sa nu înceapă a putrezi. Nu le-a fost nici foame, nici sete si nu a fost nevoie sa-si faca necesitatile firesti.
2:57♦ Deci daca erau loviti de moarte inseamna ca au simtit-o prin atingere, adica au pipăit-o. Ei au si vazut-o in momentul atingerii si s-au ingrozit. De imaginat ce urgie era aceasta. Toti aveau fetele schimonosite de groaza, ramînînd încremeniţi. N-au mai putut face nici o miscare. Viata lipsea cu desavirsire din ei, pentru ca VIATA era chiar LUMINA iar aceasta se afla numai in tabara copiilor lui Iarael. Cu alte cuvinte Domnul si-a retras suflarea de viata din ei.
2:58♦ Daca ati avut vreodata ocazia sa cunoaşteţi un astmatic, adica bolnav de asa numitul astm, si daca ati fost prezent atunci când el a murit de aceasta boala, atunci ati vazut cât de schimonosita îi ramâne faţa din lipsa de aer.
Mai in amanunt putem sa ne dam seama ca nu mai rămăsese pic de aer pentru respirat. Nici bacteriile nu puteau sa traiasca, nici virusii, nici un fel de vietuitoare, nimic. Unde i-a prins acel moment, Egipteni au ramas incremeniti cazând la pamânt. Nu obligatoriu in pat. Chiar pe drum sau pe câmp, ori la rude sau la prieteni, oriunde se aflau.
Oxigenul lipsea cu desăvîrşire în tot Egiptul. Dar în tabăra lui Israel era.
2:59♦ Egiptenii l-au vazut pe acelasi Moise ca fiind moartea in persoana. El era acelasi slujitor a lui Dumnezeu si a facut intocmai ceeea ce Dumnezeu îi poruncise. Si totusi le-a facut un rău. Când Moise avea 40 ani omorâse primul egiptean. El ca ţărînă n-ar fi putut sa-l omoare niciodata daca n-ar fi simtit indemnul de a o face. Cine l-a indemnat la aceasta fapta era Acelasi care l-a indemnat si acum sa faca acelasi lucru cu toti egiptenii numai ca sub alta nuanta si pe un termen mai scurt.
Deci omul nu este stapân pe faptele sale. Omul infaptuieste doar ce este indemnat sa faca.
2:60♦ Nebucadnetar nu era împarat si nici păgîn pentru ca asa ar fi vrut el, ci pentru ca Domnul a vrut asa.
Faraon a fost la inaltimea aceea de atunci nu pentru ca asa a vrut el ci pentru ca acelasi Dumnezeu a vrut sa-l nimiceasca de la asemenea altitudine de putere.
David daca a ajuns imparat pe când era atât de fraged si nici nu intelegea ce se intâmpla cu el, nu a ajuns pentru ca a vrut el, ci pentru ca Domnul l-a ales Împarat peste poporul Său si din el trebuia extrasa acea sămînţă nemuritoare a Fiului lui Dumnezeu si a celorlalti frati care-l urmeaza.
2:61♦ Cu alte cuvinte Dumnezeu a ales prima data poporul Său din Avraam ca sa-l ducă in Canaan (tara promisa), apoi si-a extras a doua oara poporul Sau (acelasi) din samânta lui David ca sa-l duca pe noul Pamint in Ierusalimul Ceresc cu strazi de Aur. Daca samânta lui Avraam era o samânta pieritoare, si totusi poporul lui Dumnezeu a fost asa de mare cât numarul stelelor de pe cer, samânta lui David este o sămînţă nemuritoare, vesnica pentru ca cei care s-au nascut din aceasta samânta vor trai vesnic macar ca aparent ei mai trec prin moarte.
2:62♦ „Si dupa cum toti mor in Adam tot asa, toti vor invia in Hristos... Si dupa cum am purtat chipul celui pamântesc tot asa vom purta si chipul Celui ceresc... si nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trâmbita. Trâmbita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trupul acesta supus putrezirii trebuie sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire” (1Corinteni 15:21-54).
2:63♦ Si vom fi ca Domnul. Vom putea trece cu tot cu trup prin pereti chiar daca usile sânt incuiate. Vom putea sa invingem presiunea atmosferica si atractia gravitationala. Vom avea asa numitele TRUPURI TEOFANICE. Si atunci vom face tot voia Domnului. Nu vom avea vointa proprie, macar ca in vechile trupuri se intelesese gresit ca am fi fost inzestrati cu vointa proprie (liberul arbitru). N-a fost deloc asa. Am facut cu totii ceea ce Domnul a vrut sa facem.
2:64♦ Despre Moise si Ilie (cei 2 maslini) aflam ca „vor avea putere sa inchida cerul, ca sa nu cada ploaia in zilele prorociei lor, si au putere sa prefaca apele in sânge si sa loveasca pamântul cu orice fel de urgie, oridecite ori vor voi” (Apocalipsa 11:4-6).
„Când a rupt Mielul a doua pecete am auzit pe a doua faptura vie zicând - vino si vezi - Si s-a aratat un un alt cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamânt pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii” (Apocalipsa 6:3-4).
2:65♦ Cei doi maslini vor face ce vor ei, sau ce putere le-a dat Domnul sa faca? Oamenii se junghie unii pe altii pentru ca vor ei, sau pentru ca asa era puterea pe care a primit-o cel ce sta pe calul ros?
2:66♦ Nici ingerii nu fac ce vor ei. „Dupa aceea am vazut patru ingeri care stateau in picioare in cele patru colturi ale pamântului. Ei tineau cele patru vânturi ale pamântului ca sa nu sufle pe pamânt, nici pe mare, nici peste vre-un copac. Si am vazut un alt inger care avea pecetea Dumnezeului celui Viu, strigând cu glas tare la cei patru ingeri zicând: Nu vatamati pamântul nici marea nici copacii pînă nu voi pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7:1-3).
2:67♦ „Când a rupt Mielul pecetea a-III-a am auzit pe o a treia faptura vie zicând: Vino si vezi... iata ca s-a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea in mâna o cumpana. Si in mijlocul celor patru fapturi vii, am auzit un Glas care zicea: O masura de grâu pentru un leu, Trei masuri de orz pentru un leu, Dar sa nu vatami untdelemnul si vinul” (Apocalipsa 6:5-6).
2:68♦ Cine este calaretul? Antihristul, adica satan intrupat in barbat.
2:69♦ Se cerea bani pentru viata fireasca. Cine cerea? Cine era Glasul din mijlocul celor patru fapturi vii care spunea cum sa vânda viata fireasca pe bani, numai sa nu se atinga de cei care sânt ai Domnului? Glasul era chiar Mielul adica Fiul lui Dumnezeu care este vrednic sa rupa pecetile. Si tot EL le dadea povete, ce si cum sa faca, de cine sa se atinga si de cine nu, etc.. Deci nici ei nu faceau ce voiau din propie iniţiativă.
2:70♦ Si cine era barbatul in care satan se imbracase? Era conducatorul Bisericii mama.
Nu conteaza persoana. Se poate vedea si in practica. Ce fac enoriasii bisericii ortodoxe de exemplu? Se duc la biserica respectiva unde gaseste un preot care aduna pomelnice cu numele lor ca sa-i pomeneasca in slujbele lor. Dar nu pe degeaba, ci pe bani. Se pune si un pret pentru viata fireasca. Si când te gândesti ca Domnul îti ofera viata vesnica gratis... Si Biserica ortodoxa este doar una din atâtea alte fiice ale Bisericii mama (catolica).
Bogatiile pamântului daca se aduna la Vatican nu este pentru ca asa vrea Papa de la Roma ci pentru ca asa este scris si trebuie sa se implinesca. Cum se aduna aceste bogatii? Prin plata pomelnicelor si cotizatia enoriasilor. Destul de simplu.
2:71♦ Si acum atentie din nou! Daca Domnul a rupt lucrarea Sa de la inceput, iata ca a rupt-o si pe tot parcursul evolutiei omenirii, si o rupe inclusiv si la sfirsit. Fiecare din cele 7 peceti este rupta pe rând (adica erau sigilate). Pentru fiecare pecete fusese câte un inger, iar prin rupere se descopera tainele si nu numai atât, dar se recerne din nou omenirea. Se face o noua triere. Asa cum este treierat grâul si se trece prin ciururi, astfel incât se alege neghina deoparte destinata focului iar boabele bune de grîu sa ajunga in hambar.
2:72♦ Cine sânt seceratorii? Ingerii. Grîul sânt fiii lui Dmnezeu. Neghina sânt fiii celui rău.
Se deduce ca omenirea este mereu despartita in doua tabere. O parte este poporul lui Dumnezeu pe care Domnul îi alege cu precizie chiar daca s-ar fi rătăcit vre-unul. Alta parte este poporul celui rau care indiferent cât s-ar stradui sa faca bine, ei tot nu se pot debarasa de rau. Si nu pentru ca vor ei ca ţărînă, ci pentru ca asa îi indeamna satan.
2:73♦ Si totusi daca esti dintr-o samânta buna, oricât s-ar stradui satan, nu poti sa faci rau si nici macar nu zici ca trebuie sa existe un fel de echilibru intre bine si rau. Tu vei recunoaste Glasul Domnului care te cheama si indiferent ce-ar fi, satan nu poate avea nici un câstig de cauza asupra ta. Tu nici credintă nu poti avea daca nu te inzestreaza Domnul cu asa ceva. Faptele tale dovedesc doar cine te conduce si te foloseste ca unealta, dar nu inseamna c-ai fi vinovat de ceva anume, sau c-ai avea vre-un merit.
2:74♦ Pilat n-ar fi avut nici o putere, de a-l rastigni pe Domnul sau de a-l slobozi, daca nu i-ar fi fost data de sus (Ioan 19:11). Pilat a facut ceea ce primise ca indemn sa faca, nicidecum ca asa a fost bine sau rău. Important era pentru Dumnezeu ca Cuvântul Lui sa se implineasca. Si-acum putem sa punem aceiasi intrebare daca Pilat a facut bine si daca era placut inintea Domnului. Raspunsul ar fi ca el nu era altceva decit o piesa de Şah in mâna unui jucator de Şah foarte iscusit si care nu putea pierde niciodata nici o partida. Acest jucator este Dumnezeu.
Titlul predicii pentru data viitoare va fi „Tabla de Şah”.
Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu