Fără măhramă ● Necesitatea Mileniului
1:1 ♦ După unele statistici, destul de mulţi creştini consideră Mileniul ca fiind o perioadă de 1000 ani de pace şi linişte; perioadă în care Domnul Isus Hristos va împărăţi împreună cu Mireasa Lui, pe toţi oamenii de pe pămîntul acesta lipsit de războaie. Ei susţin că nu vor mai fi deosebire de limbă între oameni şi nici graniţe (nu vor exista ţări).
Este o grupare, aşa-zis creştină, care luptă pe toate căile să ajungă în Mileniu. Ei zic că doar lor l-i se cuvine; şi-şi imaginează în fel şi chip cam cum vor trăi ei atunci, răspîndind tot felul de reviste şi broşuri pentru a cîştiga adepţi care să adere la credinţa lor.
Poate că Biblia lor este adaptată intereselor lor, sau poate au răstălmăcit-o de aşa natură încît nu mai zăresc adevărul.
1:2 ♦ Se ştie ce conţinut poate avea un hambar chiar dacă sînt perioade cînd mai este şi golit.
Versetul din Apoc.2:10 poate fi înţeles dacă-ţi îmaginezi Ierusalimul ceresc (Cetatea cea Sfîntă) ca pe un Hambar lipsit parţial de conţinut dar care urmează să fie umplut la vremea secerişului.
Mireasa va încăpea în acel Hambar. În Ierusalimul ceresc este Locul pregătit de Domnul pentru Mireasă.
„Eu Mă duc să vă pregătesc un Loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un Loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca Acolo unde sînt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).
1:3 ♦ Dacă se discută despre Mileniu (Împărăţia de 1000 ani), ar trebui să ştim cum va arăta pămîntul în această perioadă de timp, pentru că este scris: „pămîntul acesta nu va mai fi şi nici cerurile actuale” (Apoc.20:11 şi 21:1).
Ziua Domnului este tocmai ziua necazului cel mare, şi este vorba de Mileniu.
O zi înaintea Domnului este echivalentă cu 1000 ani (2Petru 3:8 Psalm 90:4).
1:4 ♦ Pentru a înţelege mai bine, trebuie să vedem ce înseamnă Potop.
Potopul, fie că-i cu apă sau cu foc, reprezintă SECERIŞUL.
În timpul lui Noe, Secerişul a durat 40 de zile, după care pămîntul nu s-a mai găsit fiind înghiţit de ape, dar nu a fost mistuit de tot.
După un an de zile a fost dezbrăcat de apă doar în proporţie de 30% (uscatul existent), reducîndu-se considerabil suprafaţa favorabilă locuirii oamenilor.
Chiar dacă Secerişul a durat atunci 40 zile, cei mai mulţi oameni au fost seceraţi în prima săptămînă.
Aş spune chiar în primele 3-4 zile, pentru că au fost deschise toate zăgazurile pămîntului şi ale cerului. Inundaţiile au cuprins deodată toată suprafaţa pămîntului de jur-împrejur.
Numai oamenii care locuiau la munte, să zicem că parte dintre ei, au mai scăpat neseceraţi. Dar după o săptămînă de creştere a apelor, deja populaţia globului era secerată în proporţie de aprox. 80%.
Restul de 20% care au continuat să mai trăiască după prima săptămînă au putut privi îngroziţi cum apele creşteau fără nici o intenţie de scădere.
Puţinii oameni care mai trăiau, ori erau pe vîrfuri de munţi, ori erau agăţaţi de corabia lui Noe pe dinafară, neavînd posibilitatea să intre înăuntru.
Dumnezeu închisese uşa corăbiei pe dinafară în aşa fel încît Noe nu putea s-o deschidă din interior, iar cei de-afară n-o găseau oricît ar fi căutat-o.
Creşterea apelor a durat aproape 6 săptămîni.
Este greu de imaginat să mai fi rezistat cineva în viaţă după a patra săptămînă.
Deja în a cincea săptămînă apele cuprindeau şi piscurile munţilor, iar în ultima săptămînă le şi depăşise cu 15 coţi în inălţime. Tot ce avea suflare de viaţă murise, şi apele au continuat să fie mari pe pămînt timp de 5 luni de zile (Geneza 7:20-24). Şi au mai trebuit încă 7 luni ca ele să se retragă pentru a se vedea din nou uscatul.
1:5 ♦ La Secerişul cu foc, succesiunea evenimentelor va fi mult mai rapidă.
În maxim 2-3 ore vor fi seceraţi 80% din oamenii de pe pămînt.
Numai în cîteva zeci de minute vor pieri atunci o treime din populaţia globului.
Ultimul om secerat cu foc ar putea fi chiar mult mai devreme de a se împlini 24 ore de la începerea potopului.
Pămîntul va arăta ca o uriaşă torţă aprinsă, cuprins de sumedenie de vulcani care scuipă lava incandescentă la înălţimi supergigantice. Cine să mai reziste în acel foc mistuitor?
Pămîntul va arăta ca soarele, şi-i va trebui 1000 ani ca să fie mistuit complet.
1:6 ♦ Domnul va împărăţi atunci, împreună cu Mireasa Lui, ca LUMINĂ deasupra norilor de foc, timp de 1000 ani, pînă se mistuie pămîntul, după care Îşi va lua Mireasa ca S-o ducă pe noul Pămînt cu noile ceruri, unde este Ierusalimul cu străzi de Aur (Sfîntul Hambar).
Acolo, Adam se va vedea inmulţit aşa după cum Domnul a vrut să-l înmulţească.
1:7 ♦ Avem suficiente versete Biblice care demonstrează aceste aspecte.
,,Cerul s-a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul” (Apoc.6:14).
,,Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit” (Apoc.16:20).
,,Oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare” (Apoc.16:9) şi trecuţi prin tot felul de urgii.
,,Cerul şi pămîntul vor trece” (Matei 24:35 Marcu 13:31 Luca 21:33).
,,Cerurile vor trece cu trosnet şi Pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde” (2Petru 3:10)
,,Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-au mai găsit loc pentru ele” (Apoc.20:11).
,,Cerul şi pămîntul pieriseră, şi marea nu mai era” (Apoc.21:1).
,,Pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină” (Isaia 51:6).
,,Pămîntul, va arde,, (2Petru 3:10).
,,Cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de marea căldură a focului” (2Petru 3:12).
,,Încă puţină vreme şi voi clătina încă odată cerurile şi pămîntul” (Hagai 2:6).
,,Voi mai clătina încă odată nu numai pămîntul ci şi cerul” (Evrei 12:26).
,,Puterile cerurilor vor fi clătinate” (1Tesaloniceni 3:3 Matei 24:29 Marcu 13:25 Luca 21:26).
,,Vine ziua care va arde ca un cuptor” (Maleahi 4:1).
,,Focul mîniei Mele... va nimici pămîntul” (Deut.32:22).
,,Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr” (Isaia 66:16).
„Pentrucă atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum, si nici nu va mai fi” (Mat.24:21).
„Indata dupa acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, si puterile cerurilor vor fi clătinate” (Mat.24:29).
„Cetatea Sfîntă, Ierusalimul ceresc... ce n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună” (Apoc.21:10-23).
„Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in Ea. Robii Lui Ii vor sluji (Apoc.22:3). Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinţă nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentruca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor” (Apoc.22:5).
1:8 ♦ Iată ce zice Domnul:
,,Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou,, (Isaia 65:17).
Asta presupune că acest pămînt vechi nu mai prezintă interes. Tot ce s-a putut face pe pămîntul acesta s-a făcut. De-acuma trebuie schimbat cu altul nou, mai performant, mai bun.
Pe noul pămînt vom cunoaşte pacea promisă de Domnul în Ioan 14:27.
„Vă dau pacea Mea, să nu vi se tulbure inima nici să vi se înspăimînte”.
„Veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi dezmierdaţi pe genunchi. Cum mîngâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mîngâia Eu; da veţi fi mîngâiaţi în Ierusalim!” (Isaia 66:12-13).
1:9 ♦,,Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentru că cerul dintâi şi pămîntul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim... şi moartea nu va mai fi... Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: --Iată, Eu fac toate lucrurile noi,, (Apoc.21:1-5).
Deci nu pe pămîntul cel vechi vom fi mîngâiaţi, ci pe cel nou, în noul Ierusalim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu