Am pregătit deja alte 12 Bloguri ce vor cuprinde materiale traduse în 12 limbi Europene (Franceză, Engleză, Germană, Spaniolă, Italiană, Portugheză, Poloneză, Maghiară, Daneză, Finlandeză, Olandeză, Irlandeză), despre →crima organizată← practicată în mod aberant de unii lideri religioşi (şi nereligioşi) din România unde legislaţia şi autorităţile sunt depăşite şi ignorate.
Mă refer în mod special la acei lideri religioşi care proopovăduiesc bogăţiile acumulate prin mijloace necreştineşti, ca fiind o mare binecuvântare din partea Domnului.
Acest Blog se doreşte a fi un semnal de alarmă adresat Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite care ar putea interveni astfel încât criminalitatea organizată din România să fie frânată de la cotele alarmante la care a ajuns.
Crimă organizată
În această pagină urmează dezvăluirea înfiorătoare de practici specifice crimei organizate, a unui creştin cu mare reputaţie într-o denominaţiune din România de azi care activează din tinereţe prin răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Cei ce intuiesc despre cine este vorba, să se abţină de la comentarii înainte de apariţia materialului anunţat.
Deasemeni cei care cunosc situaţii asemănătoare, şi au dovezi concrete, să folosească adresa de E-mail: faramahrama@yahoo.es pentru colaborare în sensul demascării personalităţilor din sfera religioasă care au ocupaţii periculoase, în paralel cu cele religioase.
Este în folosul tuturora să luăm atitudine împotriva acelora care se folosesc de paravanul păstorului şi al predicatorului pentru a practica la vedere, sau în ascuns, fapte oribile şi nedemne de un creştin (strict referitor doar la fapte de crimă organizată).
Dacă nu avem acum curajul de a le descoperi îndeletnicirile atât de periculoase, va fi prea târziu altă dată. Să profităm cât mai avem legi care să-i condamne... că mai târziu dacă ei vor ajunge la putere, vor desfiinţa aceste legi. Atunci indiferent cât curaj am mai avea, nu ne va fi de niciun folos.
Sursele informative vor fi protejate de anonimat.
●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●
Datorită faptului că în România, infracţiunile de crimă organizată, au luat o amploare îngrijorătoare, care ar putea destabiliza nu numai economia ţării, ci chiar ar putea degenera în ceva uşor de imaginat şi greu de stăpânit, măsura de desconspirare a acestui gen de activităţi ar fi benefică poporului aflat în primejdie iminentă.
De aceea pun Blogul acesta la dispoziţia publicului, spre a veni în ajutor persoanelor afectate şi vătămate (victime ale clanurilor de crimă organizată), care devin neputincioase de a-şi revendica drepturile, funcţie de Legea care există şi se aplică preferenţial sau nu se aplică de loc.
Crima organizată prezintă un pericol social deosebit de grav, fiind incriminată de articolele 2,7 şi 8 din Legea 39/2003, de Legea 78/2000 şi Legea 678/2001.
Din câte se pare, drepturile fundamentale ale cetăţenilor români garantate prin Constituţie nu mai prezintă interes pentru instituţiile statului, create tocmai pentru a le servi şi proteja.
În accepţiunea Legii nr.39/2003 prin „crimă organizată” se înţelege activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale, interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală.
Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte „mafie”.
Referindu-se la situaţia din România, Petre Buneci, Prof. univ. dr. Decanul Facultăţii de Drept la Universitatea Ecologică, zicea:
Trebuie făcută precizarea clară că ordinea civilă s-a degradat, că inflaţia a înregistrat un salt extraordinar şi că în acest context criminalitatea a crescut alarmant, piaţa neagră fiind o prezenţă cotidiană aproape la vedere.
Folosind forţa financiară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat mare parte din domeniile de activitate ale statului şi au corupt oficialităţi politice şi guvernamentale, situaţie în care autorităţile române au fost nevoite să intervină pentru combaterea fenomenului crimei organizate, legislativul adoptând importante acte normative dintre care enumerăm:
- Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
- Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
- Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
- Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală;
- Legea nr.656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
- Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor.
Separat de acestea a fost adoptat un act normativ deosebit de important şi anume Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, aceasta având la bază Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.
Legea nr.39/2003 reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel naţional şi internaţional, definind în art.2 lit.a noţiunea de grup infracţional organizat, în art.2 lit.b noţiunea de infracţiune gravă, ca apoi în art.2 lit.c să se refere la infracţiunile cu caracter transnaţional săvârşite atât pe teritoriul unui stat cât şi în afara teritoriului acestuia.
Potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.
În art.7 din Legea nr.39/2003 se arată că se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”.
Atenţie mare aici! Se are în vedere pedepsirea inclusiv a persoanelor investite să ancheteze şi să soluţioneze Cazuri Penale de crimă organizată. De exemplu inspectorul de poliţie, anchetatorul, procurorul, care nu-şi fac treaba sau zădărnicesc prin orice mijloace desfăşurarea în bune condiţiuni a cercetărilor Penale care să conducă la soluţionarea rapidă şi corectă a dosarului, ori frânează procedura penală, sau informează infractorul cum să muşamalizeze faptele sale astfel încât să dispară urmele sau dovezile, etc... toate acestea constituie măcar o formă de sprijinire a inculpatului penal. Şi pedeapsa este între 5-10 ani chiar dacă este inspector, anchetator, procuror, judecător, magistrat, etc.
Sprijinirea infractorului prin scurgerea de informaţii către el, şi prin indiferenţa acordată victimei, intră în categoria Favorizării infractorului, fiind şi ea prevăzută în art. 264 Cod Penal unde se arată că face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei (cap. II, t. VI, partea specială), si constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infarcţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu